Am schimbat lumea. In bine.

Se pişase pe ea.

Îmi ieu un junk de la un fasfud. Mă duc cu el – şi cu piţi din dotare – la Avram Iancu, să-l molfăi.

Ronţăi cu pasiune, îmi şterg maioneza de la colţul gurii.

Dau de maţul şuncii de curcan. Cu limba şi cu gura.

Oftez, bag copita între măsele, scot maţul – membrană necomestibilă.

Mai dau de o coaja din aia de parizer zis şuncă de curcan, o scot şi pe aia, apăi înca una, şi încă una.

Mă sumeţesc şi fac drum întors la fabrica de şaorme. Stau politicos la coadă, aştept până îmi vine rândul, îmbrăcat într-un calm ucigător.

– Bună ziua! şi zâmbesc. Io, când zâmbesc, insamnă ca nu e de bine.
– Bună ziua, zice dom’şoara.
– Pot să văd şunca aia din care mi-aţi făcut sanvişu amu 10 minute?
– ???
– Da, vreau să o văd, să o pipăi şi să strig “Există!!!”
– Da, cum să nu… şi dispare în bucătărie.

Aştept. Prin uşa deschisă de la bucătărie văd două surate de-ale dom’şoarei cum se precipită când le spune fata ceva.

Mai stau.

O tanti grasă, de şaormărie, bagă capul şi se uită să vadă cine face pe nebunu’.

Îi zâmbesc.

Io, când zâmbesc, nu e semn bun (asta v-am mai zis-o, da’ numa’ aşa băgaţi la cap).

Mai stau.

Tanti grasă de şaormărie scoate iar capu’.

– Asta e şunca! îmi flutură un parizer preţ de o nano-secundă, şi îl ascunde instant la spate, la 4 metri de mine, să nu văd mai mult.
– Neneneeee, zic io. Mai aproape.
– ???
– Vreau să văd ceva!

Tanti grasă de şaormărie se apropie de mine ca criminalu’ în serie de scaunu’ electric. În California sau Texas – state creştine, de alfel.

– Observaţi acest parizer, îi zic eu. Vedeţi membrana aia? Maţu’, de?
– …da…
– Mno. Membrana aia, când o simţi în fundul gâtului, te face să vomiţi. Nu-i păcat?
– ???
– Mno. Vă rog frumos să beliţi parizeru’ – pardon, şunca – de maţul ăla. Vă rog io frumos!
– Vaaai, daaaa, cum să nu!!! Cum să nu… da… cum să nu! Şi oftează uşurată, fincă se aştepta să îi zic că am găsit arsenic in papa.
– Vă mulţumesc, o zi bună!

Şi am ieşit maiestuos, în aplauzele mulţimii imaginare de personaje din capu’ meu.

Azi am mâncat a treia oară de atunci sanviş d-ăla.

Exact d-ăla. Şi nu mai avea maţ.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 20 comments

  1. Groparu Reply

    Deci – comentariu’ tau, deci ce sa zic… parc-ar fi fost postat de minie însuşi! Sau insăne…

  2. hadean Reply

    io când ieram mai mic am găsât o gongă de bucătărie fix între şuncă şi telemiauă. nu ştiu ce dracu făce acolo da iera moartă că o băgat la micounde aia de la chioşc senviciu cu tăt cu gongă. contrar părerii jenerale pă care deja o văd că să formează, nu am mâncat gonga. şi cân’ m-am dus să fac scandal că mi-o dat o gongă pre mică şi că vreu să-mi deie de tăţ banii, o vinit un mustăţos cât dulapu şi o zâs că mă bate de mă strâcă dacă nu termin cu prostiile.mele. no.

  3. catalin Reply

    vezi daca nu maninci la indienii aia ai tai?! aia sigur nu folosesc parizer la dhal-bhat 🙂 , iar un sandwich cu dhal-bhat si curry prin el e fabulos…..

  4. Groparu Reply

    Da, da’ e si scumputz!

    Finca unica mea problema in viatza e legata de bani. Sau de lipsa lor.

    Alaturi de o cohorta de alte probleme.

  5. watercolor Reply

    Ai putea sa convingi pe una din muierile din spatele tau sa-ti gateasca ceva :). Ar fi mai bun si mai ieftin.

  6. hadean Reply

    no, amu io iară îţ zâc: dacă-i voarba de bucătărie şi orgazme, cel mai bine să face orgazmu când firji o japiţă.

  7. iulianuss Reply

    Păi da , aşe păţesc intelectualii; clasa muncitoare bagă mici cu muştar unde maţu e materie primă.

  8. Mile Reply

    Gropare hai sa deschidem noi un fastfud din ala cu mancare ECO (cum mancam noi pe la 5 dimineata in Muntenegru). Servim numa pita slana ceapa telemeaua si paradaiz. De racorit le dam palinca si apa de izvor. Jur ca facem bani gramada.

  9. nonick Reply

    [quote=Groparu]Sa-mi gateasca un orgasm.[/quote]

    Ma, si mie-mi plac laptii, da sa nu fie ai mei!

Leave a Comment

Your email address will not be published.