Din pristolul de la Roma să-i dau calului lasagna

Vineri primesc un telefon cu prefix 379. Mă, zic, ce naiba, iar mă sună Vaticanu’?

– Alo?
– Bă Gropare! De ce nu suni înapoi când îţi dau bip?
– Cine-i la telefon? Tu eşti, Jorge Mario Bergoglio?
– Francisc, bă Gropare. Acum mă cheamă Francisc.
– Te-ai măritat, sau ce?
– Nu, bă. Îs papă.
– Mă, parcă am auzit ceva de genu’, că o scris Benedict pe Facebook.
– Eşti prekin cu Benedict pe Facebook?
– Da, normal!
– Bă, afurisit mai e neamţu’ ăsta… mie încă nu mi-o dat Add.
– Apăi ştii şi tu cum îs nemţii. Franci’, ce mai zici, te pot ajuta cu ceva?
– Bă Gropare… uite, am ajuns papă amu, că o ieşit fum alb, habemus papam. Şi m-am instalat la Vatican şi ăştia aici au pereţii groşi, şi ne-o tăiat Radetu’ încălzirea, mă, că cică să facem economie, şi aşe mă chinuie reumatismul meu argentinian de la umezeala şi frigul ăsta de aici…
– Pfuay, nici nu vreau să mă gândesc ce greu ţi-e. Da’ de ce nu bei un pahar de pălincă, să te încălzeşti?
– No, păi d-aia am sunat…
– Ioai, nu mai ai pălincă?
– Mă, nu, ăştia au numa’ un fel de grappa din aia, jinars de-al lor de struguri, mă, pute a borhot, nu e de nici o treabă… mă, şi aşa dor mi-i de-un distilat de prună, de 50 de grade cu plus…!
– Mă, păi de ce n-ai zis nimic? Îţi pun pe Atlassib o glajă? Ajunge în 2 zile.
– Mă, nu, că se află, că tu iară scrii pe sticlă “pălincă pentru papa” şi ajung pe coperta de la Corriere della Sera!
– Ioai. Păi şi atunci cum facem?
– Uite ce mă gândeam… duminică ţin prima slujbă în piaţa San Pietro. Hai şi tu acolo, deghizat în turist prost, faci o poză, două, şi când nu vede mulţimea mă binecuvintezi cu o fiolă, că io imediat o ascund pe-acolo, printre fustele şi mitrele mele papale şi nu vede nimeni. Ce zici? Te bagi?
– Mă, ce să zic… stai să vorbesc cu muierea, da’ în principiu e OK. Şi să văd cu blogu’ care e treaba…
– Cu blogu’? Le zici că eşti singurul blogger din România neinvitat neoficial la prima slujbă a primului papă de după Benedict.
– Nu sună rău asta pentru trafic… deci rămâne pe duminică, da?
– Duminică. Ne vedem! Ioai, de-abia aştept.
– Bă Franci, da’ unde să te aştept în ditamai piaţa? Uite aici, o să fiu lângă colonada asta din poză, cu ziarul “Piaţa de la A la Z” în mână. OK? Când mă vezi, te apropii de mine şi zici “Plouă cam mult în perioada asta a anului în Roma!” şi eu, dacă nu suntem urmăriţi de serviciul secret protestant sau greco-catolic, răspund cu “Da, dar nu aşa de mult ca acum doi ani!“. Apoi îţi înmânez pachetul – învelit în ziar, ca de obicei – şi ne vedem fiecare de treaba lui. Apoi mai discutăm pe Twitter, să-mi spui şi mie cum ţi se pare pălinca de anu’ ăsta. OK?
San Pietro
– Gropare, eşti la un pas de beatificare! I benedicat tibi! Pax vobiscum, dragule, cele bune… auzi: te rog io frumos adu-mi şi nişte slăninuţă şi o cepică roşie, că aşa de poftă mi-i, mai ales că începe postu’… da’ să fie porc, mă, nu cal, pls… şi apăi te las să tragi o vizită în catacombele alea de la Vatican, să vezi ce păpuşă voodoo i-am făcut lu’ Dan Brown şi cum aruncăm noi cu săgeţi în ea, cu cardinalii, la câte o petrecere…!
– Franci’, tot nebunatic ai rămas… normal că-ţi aduc şi slană, mă, doară mă ştii…! No, te pup, hai că mă sună Obama iară, că nu ştie ce să mai facă cu sirienii ăia nebuni şi cu Hollande… Te pup, înalt preasfinţite, spor la… papait! Sau la papangeală

Deci: aţi citit ce-o zis omu’, mă duc cu nievasta într-un city break în cetatea eternă, revin pe miercuri cu poveşti noi. Capisci???

14 lovituri, dă-i și tu!