Despre civilizatie – 2 faze ghe la Cluuuuj

1. In fata blocului meu comunist si superb, da’ al meu, zace un loc cu tobogane si leagane in care copiii mici isi plimba mamicile lor mari, foarte mari, ca asa e mamicile in Romania, cât buţile, da’ barbatii lor chei şi şi ei burtoşi şi stelişti încă le mai iubesc dupa ce le-o zămislit mostenitori. Si mie mi se pare normal!

Si seara, dupa ce copkiii isi transporta mamicile acasa in pat la tati, ca sa le mai faca tati un fratior-doi-trei, băncile alea de lânga leagane sunt ocupate de tineret încă fara bacalaureat care asculta manele la telefon, fac copilele să râză şi mai şi fumează sau impărtăşesc o bere la PET, pe furiş, că e minori.

Şi într-o seară, o patrulă patrula. Şi io ştiu că toţi aveţi o părere nasoală despre Garcea; era vreo 12 noaptea, şi cred ca jumate din gaşca aia nu avea voie să comande Winchester la chioşc, decât peste 2-3 ani. Şi Garcea se îndreaptă către ei (era vreo 12 noaptea) şi începe (auzeam numa frânturi) cu “Buna Seara, plutonier Căpşună…” şi nu mai înţeleg nimic, că stau la patru. Pruncii făceau linişte şi îl ascultau pe Garcea ce le zicea de parcă era vun Mesia d-ăla, şi chiar mă miram cum de nu se ia nici unu în goarnă cu el, că aşa-s adolescenţii ăştia, aşa am fost şi eu şi aşa voi rămâne mereu, cel puţin la minte.

La un moment dat nuş ce zice Garcea, şi încep toţi să râdă – aşa cum io poci numa a visa că se râde la bancurile mele. Deci hohoteau pruncii, ghe numa! Şi când hohoteau mai abitir, Garcea zice “No, io numa atâta am avut de zis, seară faina!” şi pleacă, greţos de amabil, şi toata gaşca îl salută de parcă era popa satului, aşa era de respectat!

Gata, end of story: nu tu ameninţări, lecţii de viaţă, morală, teorie, când eram de vârsta voastră… etc. In vreo 20 minute toata gajca veselă s-o şi spart, pruncii or plecat pe la căşile lor, toată lumea fericită, Băsescu rămâne preşedinte.

El e politistul de cartier, prietenul copiilor si al adolescentilor.

2. Azi dimineata vad un Geep d-ăla supărat, da’ nu era Geep, era Mercedes, mare, SUV, etc, negru, de fiţe. Trage pe dreapta, şi coboară o piţi blondă din el; lângă ea opreşte un Audi A6, tot negru, tot de fiţe, condus de un manelist tipic – burtan, ceafă, lanţ de aur, maieu şi şlapi. Zice mintea mea, în gândul ei: no ui şi la ăştia! O tunat şi io adunat, amu se şi pornesc să bage chef de manele pe trotoa… trotua… trottoir! Şi până să îmi iau de la ei privirea, o aud pe madamă că întreabă, şi ea greţos de politicoasă: “Aţi păţit ceva? Sunteţi în regulă?”

Manelistul se băgase în ea (cu maşina, şi făcuseră accident), şi i-a răspuns politicos că nu a păţit nimic, totul e OK. Şi or continuat să îşi rezolve problemele politicos, ca la Cluuuuuj.

24 lovituri, dă-i și tu!