Deci, Valea Viilor de weekendu’ asta

Ca sa va intre bine-n cap: cu sibienii mei, orice chef iese asa cum se cheama mai nou firma Benq, adeca Qisda.

Cand ii am in preajma, io tare ma bucur, desi ficatzii mei protesteaza de fiecare dat’. Io ce sa le fac? Mie nu prea imi pasa, chiar daca a doua zi ficatii se aliaza cu capu’, si sunt atacat, ca Imperiul Roman, din trei parti de dureri migratoare (a treia durere este, bine-nteles, durerea la la 4 kilometri din fatza cotului).

Deeci. Se pleaca cu ocazia din Cluj, io încă şchiop de la folbal, se gaseste o masina cu un nene care incearca sa ma combine cu fiica-sa, io refuz politicos, fincă nu are rost să o nenorocesc pe biata fată; si care sofer vorbeste cu un alt ocazionist din Târnaveni, amandoi mai în etate, despre ce ficiori erau ei odată, si câţi boxeri, caratişti şi mineri or nenorocit când erau tinerei.

Preluat din frumosul oraş Copşa de către Greuceanu, care îşi ducea muncaşii acasă. Am văzut la castele săseşti pe acolo prin satele alea gen Brateiu şi Biertan că Valea Loarei s-o ascuns de frica sa nu fie violată. Acolo E DE MERS!!!

Claro ca la un moment dat ne-am oprit din cauza oilor. Care se uita la noi cu ochi straini şi goi.

dsc01128.JPG

Ca sa va dati si voi un pic seama de ce si cum, iote ce ghiers filomelic pe capul nostru!

[youtube e8_fEboEPWE]

Ar mai fi foarte multe de spus, din care spicuiesc: că am ajuns să dorm în acelaşi pat cu Greucică, şi ăsta, la fiecare ghiont, sforăia în altă gamă. O scos din el 64 de game in 4 minute, că io cred că d-aia o murit Pavarotti, de ciudă! Şi alte chestii, nu va mai plicti. Că nij nu le mai ţin minte.

Dar apogeul urmează numai după chef.

Ma duc astia cu masina in Copşa Mică. Aveam tren la ora 1.

Îmi iau bilet, mă pun să aştept.

APARE UN TREN PE CARE SCRIA “CLUJ”, DA’ CARE MERGEA CATRE SIBIU.

Imi zic io-n sinea mea:

– Baaa, ce prooosti, da’ projti-projti is astia de la CFR! Pai Cluju’ e-n stanga?

Dati-mi voie să vă luminesc: da, era în stânga, fincă trinu’ făcea un mic ocol spre Teiuş.

Sun repede prekinii – Băăăăă, veniţ să mă loaţ că am kert trinu!!!

Ajung in Sibiu, unde stau la ocazie. Şi unde, deşi încă nu îmi trecuse smogul din faţa ochilor, şi eram nebărbierit de vreo jde zile şi plin de tină – că la un moment dat făcusem rodeo cu mine însuşi noaptea de dinainte – şi crecă şi miroseam zdravăn a pălinca de la micu’ dejun, opreşte o maşină.

Înuntru – doo hiper-bunoace.

Deci ce scrie pe saitu asta al meu e 100% adevarat.

INCREDIBIL, am zis, AVETI INCREDERE SA MA LOATI PAN LA CLUJ? Da, zice ele, hai ca facem o fapta buna!

Aveau incredere in mine, care, ma repet, mirosam a palinca si eram nebarbierit, si privirea mea era aceeasi pe care o am cand ma uit la orice fomee – adeca se tradeaza ca as face cu ea (nu cu privirea!) aceleasi chestii pe care le face Jenna Jameson.

Dar m-am comportat frumos. Mi-am râcâit o ultima bruma de bun simptz de pe fundu buzunarelor.

Si având io, aşa, o viaţă ca soarele sfânt de pe cer, şi plină de imprevizibil pe care eu mi-l auto-creez, cum dreq să renunţ io la sait???

16 lovituri, dă-i și tu!