Deci, s-ar putea ca asta sa fie ultima postare

Io – deci – mi-am luat carnetu’. Şi nu vă dau de beut, fincă am datorii, nu am bani de prostii.

Azi – adica vineri, ziua cea mai draga din intregul an – plec la Sibiu, ca sa sap gradina, şi să o umplu de caca de vacă. Ai mei nu mă cheama la chefuri, numa’ la treaba.

Si finca io am carnet si fincă ai mei nu au de gând sa imi deie mostenire deloc – asa sunt ei, mai degraba beau ei “averea” familiei decat sa faca share cu mine si sorella mea – ei s-au gandit sa isi spele onoarea si sa imi daruie – exact! – Dacia. Furia visinie, mai exact, Dacia berlina, SB-nu-va-zic-cat-nici-ce-numarare, numa’-ca-e-îmatriculată-în-Sighie, pe care eu o voi conduce, in premiera apsoluta şi şi nationala, pe drumul Sibiu-Cluj, fără piţi din dotare, că aşa e filmu’. Ăsta va fi primul meu drum cu maşina, singur-singurel. Dacă mor, asta e! WTF.

Când o să am bani şi când voi învăţa cu adevărat să conduc, am să-mi iau un casetofon în maşină, şi am să iau la ocazie tăt felu de studenţi fericiţi, şi ca să fac studiu’ psihologic până la capăt – am să le pun, în secunda în care se suie în maşină, o casetă cu manele, să văd ce reacţie au. Încă nu dispun de asemenea casetă, dar am să fac rost. Jur. Eu, în Dacie, cu manelele la maxim, cu studentu’ terifiat pe locul mortului. Eu, cu ditamai semnu’ de începător pe parbrize şi lunete.

Şi fincă Kennedy însuşi este fan Dacia mea, daţi-mi voie să rostesc şi eu, alături de împuşcatu americanilor: Ich bin ein Dacia Berlină!

31 lovituri, dă-i și tu!