De ce votează părinții noștri cu PSD-ul?

Veșnica și eterna necunoscută, care de fapt nu este o necunoscută, căci lucrurile sunt mult mai simple.

porci-in-floresti-de-la-marius-florea
Parlamentari români, 2016

Părinții mei fac parte din generația aia. Generația aia de i-or luat comuniștii din fundul țării (comuna Mădulari, Vâlcea – nu râdeți! – și satul Poplaca, Sibiu – deci cam din plin Ev Mediu, că ambii aveau pământ pe podea), i-or adus la oraș, le-or dat casă și i-or ținut în școală. Cu foame, cu sărăcie, dar au făcut școală; dar în celălalt sistem ar fi fost ciurdar și spălătoreasă.

I-or trimis apoi pe șantiere unde or trebuit să lucreze din greu pentru a-și face specializarea și a avansa (tata a stat odată în șantier trei săptămâni fără să dea pe-acasă într-o iarnă – țin minte că era pe șantier de Crăciun și m-a sunat să mă întrebe ce mi-a adus Moșul și eu i-am spus că nu a fost Moșul, ci a fost unchiul Mitică – îi recunoscusem timbrul inconfundabil). Și și-or văzut de treabă și or muncit și or făcut facultăți și serale și de toate.

Nu zic că nu sunt nițel nostalgici după comunism, pentru că probabil că sunt. Nu știu dacă după tinerețea lor (poate mai simplă ca a mea) sau după sistemul propriu-zis. Dar nici nu cred că ai cum să nu fii când fabricile la care lucrau (2000 de angajați la tata, vreo 7000 la mama) sunt acum oale și ulcele: în locul uneia (Uzina Mecanică din Sibiu) trebuia să se facă un mall, dar după ce au ras tot a venit criza, și locul ăla supurează acum câini vagabonzi și gunoaie ca o rană deschisă; iar fabrica mamei (Mondex), unde se lucra în trei schimburi și unde venea chiar Cotabiță însuși să-și cumpere ciorapi când avea drum la Sibiu, mai are vreo câteva sute de angajați și importă ciorapi din Bangladesh: sunt mai ieftini.

Și până acum ai mei erau foarte circumspecți cu recunoașterea pe față a opțiunilor lor politice, pentru că după un pahar-două tot la politică ajungeam cu discuțiile și nu-și declarau public adeziunea față de mătreața adunare PSD, că știau că iau foc. Dar anul ăsta a fost un an greuț pentru ei: fiecare ia câte o pungă de medicamente și fiecare merge cam de vreo 2-3 ori pe lună la doctori și spitale. Și operații de cataractă la mama, și puseuri de tensiune la tata și nici nu vă mai zic ce boleșnițe au. Și toate astea îi costă, frate, îi costă mult (50-120 lei/consultație, plus drogurile bătrâneții, că iau pilulele ca pe bomboane).

Și acum, la o discuție cu ei despre cioloși, iohaniși și pontaci, pentru prima dată de când ne certăm pe măscăricii ăștia liberali și antisocial-democrați, deci pentru prima dată mi-or zis direct, de la obraz:
– Noi cred că știi cu cine votăm, nu?
– Pesedeu’, normal! zic.
– Așa-i.

Tac un pic din gură. Tata continuă:
– Am muncit 40 de ani. De fapt, am muncit toată copilăria la sapă înainte să intru în câmpul muncii, și apoi am muncit și am făcut școală în paralel, și apoi tot numai am muncit. Și pensia mea e zero, că uite, mergi la doctor și te usucă.
– Mno, da’ io v-am tot zis să-mi spuneți dacă aveți nevoie de ceva…
– Lasă-mă să vorbesc. Dacă aveam 3000 de lei pensie, și maică-ta și ea vreo 2-3000, nu mi-ar mai fi păsat, aș fi votat cum îmi zice inima și cum ar fi fost mai bine pentru tine și fiu-tu. Cine știe, poate dacă ne mergea bine venea și soru-ta înapoi din Germania, că și așa îi vedem o dată pe an. Dar așa, lucrurile sunt cum sunt, și deocamdată singurii care se zbat pentru noi sunt pesediștii ăștia pe care-i hulești tu. Ăștia sunt singurii care vorbesc de pensii, de măriri. Și n-am ce face! Nu pot ca, după 40 de ani de muncă, să-ți cer ție 100 de lei ca să-mi văd de sănătate, pentru că și tu le ai pe ale tale. Tu-ți dai seama cum mă simt să-ți cer ție bani acum? După 40 de ani de muncă? PNL-ul ne taie pensiile, că le impozitează pentru sănătate. PSD-ul ni le mărește.


Pesedeul și, firește, acest domn vag senil și clar nesimțit (foto via Cosmin Antohi)

Și aici am mai tăcut din gură oleacă. Pentru că viitorul meu și al băiețelului meu, zic eu, oricât de pesedesc ar fi, tot nu e la fel de negru ca trecutul lor. Tata o făcut iarna în teniși, prin ’60, că s-o și ales cu un reumatism frumos din cauza asta. Și o făcut foamea ani în șir pe la cantinele de la școlile și seralele alea, că stăteau la coadă pentru un ou supliment. Și poate o mai și lua pe coajă dacă era rău de la câte un dascăl mai sovietic. Și ca să prindă o repartiție bună pe undeva, trebuia să tragă dublu la șaibă. Ori eu, ce să-i zic? Ce probleme mari am eu acuma? ”Trebe să-mi duc copilul la after school, pentru că muncesc până la 6 seara, și asta costă o groază de bani pe lună!” ”Litoralul românesc e nașpa și din cauza asta eu trebuie să merg în concediu în Italia, la 5 euro berea!” ”De-aia nu-mi iau mașină de 12000 de euro, că n-am autostrăzi să mă dau cu ea!” ”Roșiile turcești n-au nici un gust!” Fratele meu, pe bune? Ce-i cu fițele astea?

Și mă bucur că n-or început să-mi zică de altele… gen, v-am lăsat cu ditamai flota, cu ditamai fabricile și combinatele și minele, aveați trenuri, avioane, blocuri construite poate mai bine ca astea pe care dați voi acum zeci de mii de euro, băi, nu poți să-mi spui că toate erau nasoale! Era hoție, era prostie și atunci, dar uite ce ați făcut voi cu ce v-am lăsat! Și n-aș avea ce să le răspund, nu la câți absolvenți de facultate lucrează ca ospătari și taximetriști pentru că nu mai angajează nimeni pe cineva cu diplomă de chimie sau fizică.

Și ce e cel mai trist este că partidul de la celălalt pol politic este mai trist decât cel mai trist partid pesedetrist. Peneliști jalnici, șpăgari și diletanți. Or închis spitale, nici nu vreau să mă gândesc cum merge o bătrânică la control la un oraș aflat la 50 de km pe o vreme ca asta pentru că spitalul din Mociu sau Codlea sau Comănești s-a închis, mai ales dacă nu are mașină sau copii care s-o ajute. Or impozitat întreprinzătorii cu o aroganță pe care nici acuma nu le-o iert – mulțumim, domnule Boc! Am ajuns la proces cu CASS-ul din cauza impozitării puse în timpul mandatului PDL-ist și, după ce l-am câștigat, 2 ani mai târziu, atâta m-or zăpăcit de cap cu hârtii pe care nici ei nu le știau descifra că am cedat nervos: deja nu mai aveam energie să mă concentrez la serviciu pentru că trebuia să mi-o cheltui pentru a mă război cu statul vostru. Nu mai vorbesc de USL, crin antonescu, alina gorghiu și alți diletanți puturoși, băsiști, elena udrea, toți o apă și-un pământ, liberalii lu’ pește prăjit, vai și amar.

Iar din cealaltă alternativă, USR-ii… să sperăm că vor fi altceva decât acest domn, cu care tocmai m-am împrietenit pe Facebook…
costica-berindei

…sau acest candidat independent din Cluj, care la ora asta are puțin peste 100 de Like-uri pe Facebook.

img_3855

Așa că… pesedeii ăștia mincinoși (urmașii comuniștilor) care defilează cu de-alde Dragnea cu spanac între dinții ăia stricați de sub mustăcioară, cu Ponta care minte și-n somn și cu toată șleahta asta de cercetați și condamnați penal sunt singurii care vorbesc de pensii. Și ajutoare sociale. Și cred că știți că nu toți care beneficiază de ele sunt alcoolici puturoși.

Și nici măcar nu le mai bag de vină părinților mei pentru asta, deși sunt, cum ar spune Pleșu, mâhnit. Pentru că restul aburelilor – creștere economică, băieți bruxellezi, limbi străine vorbite impecabil, stagii la comisariate europene – sunt un mare fâs. Cui îi pasă de tehnocrații ăștia și de ce limbă vorbesc ei, auzi acolo, taxa clawback, hedge funds, hub IT, telefoane smart, indice Libor? Ce naiba e brandul de țară și PR național, că tot auzi de ele și nu știi ce sunt?

Deci să nu ne mai ascundem după deget, alegătorii PSD nu sunt proștii pământului: știu foarte bine pe cine votează și știu și de ce. Și indiferent cât de jegoși sunt pesedeii, tot pe ei îi vor vota. Pentru că într-o democrație capitalistă cam fiecare își urmează interesul. Orbește.

Și oricum, deja sunt în măsură să vă spun cine va fi marele câștigător al alegerilor de duminică: UDMR, ca de obicei.

 

34 lovituri, dă-i și tu!