De ce oraşul Istanbul mi-a salvat viatza

http://www.istanbul.com/Content.aspx?CatId=3899&Type=detail

Deci, din cate stiu, ca am verificat, sultanul cel mare al Turciei rezida in Istanbul. Sh acolo avea harem, si acolo primea tributuri si tot acolo le răpea el nevestelor si sclavelor sale fecioria (ceea ce mie mi se pare destul de cool).

Daca el nu rezida in Istanbul, nu avea cum sa-l primeasca pe Alexandru Ioan Cuza la el la birou, în Istanbul. Si legenda zice ca atunci cand o venit Cuza la el ca să-l convingă să accepte unirea Moldovei cu Ţara Românească, în loc sa linga praful din faţa tronului, cum păţeau ăilanţi vasali, Cuza nost’ s-o dus, coios şi nervos, şi numa s-o uitat la sultan cu o privire de soacră. Sultanu’ (zice-se) ar fi zis “Aferim!”, nu “Siktir!”, şi iata – valahii cu moldovenii s-au unit, asa cum scrie in Biblie, si au devenit un singur trup.

Ulterior, in frumosul oras cu trasura de unire in care locuiesc eu, cineva s-a gandit sa ii inalte o statuie lui Cuza.

Pe soclul statuii mi-am sprijinit eu azi piciorul când m-am legat la sireturi.

Daca nu ar fi fost orasul Istanbul, Cuza nu ar mai fi avut, probabil, statuie, iar eu as fi ramas, putoare cum sunt, cu siretul nedesfacut, as fi calcat pe el si mi-as fi rupt gâţii din dotare.

Şi toate acestea se întâmplă în România, o ţară europeană.

5 lovituri, dă-i și tu!