Dacă eşti beat, nu te du la Urgenţe!

Era odată pe lumea asta, la Cluj, un tânăr medic doctor rezident cumsecade care nici plătit prea bine nu era, nici prea puţin nu muncea – ca orice doctoraş din frumoasa grădină balcanică pe care noi o explorăm înarmaţi cu PET-uri, pungi şi coji de seminţe. Care rezident, pentru că vroia să înveţe meserie, s-a băgat cu curaj taman acolo unde viaţa e cel mai greu, ea: la Urgenţe. Ştiţi voi, cadavre, accidente, amputări şi resuscitări, iar la final de zi nu se aude chitara aia din Grey’s Anatomy, aia-i numai în filme.

Şi, într-o bună seară, care numai bună nu se arătă pentru el, se duse cu colegii într-o crâjmotecă să bea şi el o bere. O bere, că medicii ăştia doctori nu beau ca marinarii ruşi; pentru că niciodată nu se ştie când îl cheamă ăştia la spital înapoi ca să vasectomizeze o lobotomie urgentă, că medicul de gardă e deja până-n gât între intestine de accidentat.

Şi, revenind el pe jos către casă singur-singurel prin inima Clujului, a trecut pe lângă o gaşcă de beţivani penali, care mai erau şi agresivi. Şi care, pe motiv de “ce, bă, eşti jmeker?”, i-au aplicat o corecţie finalizată artistic cu nişte degajări şi centrări de adidaşi în carnea lui de zici că era mingea oficială de pe Naţional Arena; toate asortate cu pumni în ţesuturi moi, că aşa fac bărbaţii adevăraţi (ram-papa-pam, ram-papa-pam). Şi, pentru că în Cluj nu prea vezi Poliţie în centru noaptea, beţivanii s-au cărat, clătinîndu-se de fericire că l-au învăţat ei minte pe jmekerul ăla.

Rezidenţii de la Urgenţe sunt oameni duri; aşa că tânărul medic doftor şi-a revenit în câteva zile, iar după câteva săptămâni era ca nou. Dar noaptea aceea nu putea trece fără să lase nişte traume: de atunci, orice beţiv ajungea la Unitatea de Primire Urgenţe pe tura tânărului rezident primea din prima, indiferent dacă avea nevoie sau nu, o sondă în penis.

True story.

20 lovituri, dă-i și tu!