Cum lucrează PSD-ul

Se dă un orășel din România. Gen Cisnădie, Dumbrăveni… orășel din ăsta mititel.

Și o doamnă, să zicem, învățătoare sau educatoare policalificată, cu cursuri de perfecționare, cu palmares frumos. Învățătoare sau educatoare care tocmai ieșise din concediul de creștere a copilului.

Pentru a primi post, trebuie ca cineva din establishment să aprobe înființarea unei clase. Copii pentru o nouă clasă sunt suficienți în orășel, deci cerere există; amatori pentru un post plătit slab, cu multă bătaie de cap – ioc; dar roțile establishment-ului trebuie unse oricum, nu?

Cererea de înființare a postului ajunge pe masa primarului PSD din localitate. Care, prin vocea unui vice-primar/consilier/om din establishment, comunică familiei că ”pentru voi, s-a înființat o nouă clasă/grupă de copii, sănătate, spor la educat!”

La întrebarea ”vai, dar cum vă putem răsplăti pentru bunăvoință?” (nota bene, copii existau, cadre care să se ocupe de ei ioc), răspunsul este fără echivoc: ”lăsați… vedem noi, vă anunțăm, nu contează, nu e important!”

Au trecut câteva luni, a venit campania electorală… și familia a primit un telefon:
– Bună ziua, de mâine vă așteptăm să veniți cu echipa PSD-ului pentru a împărți fluturași.
– Păi… noi nu suntem membri de partid.
– Nu contează. A sosit momentul să vă plătiți datoria.

Deci cam așa stau lucrurile, în caz că vă întrebați de ce o sumedenie de prieteni din orășele nu vă dau Like și Share când puneți pe Facebook cum a fost la protest. Le este frică să nu-și piardă și bruma aia de salariu pe care o încasează ca dascăl/funcționar etc.

Și da, povestea este adevărată, din păcate. Iar la sate este și mai rău – cine știe, poate vă voi zice și de prin universul rural niște pesedisme din astea.


Foto: Nicu Cherciu

PS: Așa a fost în seara asta, la #cluj. Dorobanților a fost plin, în piață au rămas numai cei cu șoriciul gros (ca mine,), cărora nu le-a fost frig.

8 lovituri, dă-i și tu!