Cum l-am cunoscut eu cu adevarat pe Radu Bazavan

Azi, stateam sh eu pe un fund de-al meu sh ma zgâmâiam în nas sh – munceam. Cu cealalta mânuţă munceam, ca ailaltă decat cealaltă era ocupată cu foratu’. Adeca calculatoream sh gropăream.

Deodata primesc un mail.

De la Radu Bazavan!

Cu un atasament baban, 3 mega sh ceva, pe care scria “poze Ardeal”.

Aia dintre voi care nu ma stiti in cealalta lume virtuala, aia de carne sh oase, aflati ca trebe sa stiti doo kestii referitoare la mine: 1) daca nu ma stiti, nu aveti nimic de pierdut; 2) numele meu in viata virtoala ii – ati ghicit – Radu Bazavan.

Deci eu primisesem un mail de la mine, fara ca eu sa mi-l fi trimis vreodata!

Am incremenit o vreme cu degetu’ meu preferat in nas; am clipit sh am incercat, cu unghia de la degetul mic (aia pe care o folosesc eu drept sărătiţă) să imi înlătur ceara aia galbenă intarita din jurul ochilor, care de fapt e aceeasi materie pe care o scot din urechi dupa ce fac baie sh ma sterg cu chilotii in pavilioane, catre trompa lui Eustache sau Eustachio, both versions are correct, depinde cu cine ai facut Botanica la scoala.

Viziunea aceea de mail ramasese acolo, in inboxul meu.

Amu… ce era sa fac?

Descarc atasamentu’, sa vad io ce atasament ii ala de trei mega, si asteptandu-ma sa fie vreo bomba atomica de virus care sa inchida firma, sa schimbe presedintii chinezi sh sa schimbe gradul de inclinare al axei Pamantului, ca atunci cand or murit dinozaurii!

Atasamentu’ – un .zip cuminte – nu avea altceva decat neshte poze, da’ nu cu femei goale sau cu mine scobindu-ma in nas, ci cu ceva vulcani noroiosi sh castelul Huniazilor – stiti voi, familia aia romaneasca ce o ajuns cea mai tare dinastie de regi maghiari.

Mah! Sh stau io, sh incerc sa ma gandesc cum de chestia asta e posibila, ca io cam tin minte ce am facut, mai ales ca din cate stiu m-o ferit D-zeu pana amu de trei chestii: boli transmise sexual sh Alzheimer. Sh in timp ce mintea mea era asa-ntr-o erectie prelungita, ce fac io! Pun mana pe telefon sh sun la numarul ala care era scris in mail, la semnatura.

Suna.

Raspund eu, de la celalalt capat al firului.

– Alo, zic io.
– Da, zic tot io. Dl. Bazavan? Ma intreb eu.
– Da, imi raspund eu.
– Buna ziua, zic eu.
– Buna ziua, imi raspund.
– Sunt Bazavan, zic eu, Radu… Bazavan.
– ?!?!?!?! fac io.
– Da, zic, mi-am trimis amu-s 3 minute un e-mail!!! Sh era de pe o adresa de firma la care eu nu lucrez!
– ?!?!?!?! fac io.
– Bai nene, zic io, uite ce e: ma cheama Radu Bazavan sh nu am telefonul asta pe care te-am sunat acuma. Intelegi? No, e simplu doara!
– Nu pot sa cred! exclam eu, mirat pana peste poate.
– Ba da, e adevarat. Unde locuiti? ma intreb.
– In Bucuresti, raspund eu.
– Cluj, zic io, viitorul Villa Groparica Rex.
– Hehe, fac io, dandu-mi seama cat is de amuzant.
– Si! zic io. Ce-s parintii?
– Olteni, zic eu, da’ nush din ce parte.
– Olteni, ha! zic io. D-aia care stie sa faca zama de gaina, nu se joaca! Mno mah, fii antena, ca sh tata meu e oltean, mai mancatz-ash, mai vere, de la Dragasani, măi, de la Dragasani, unde e vinu ala dulce, mah, sh vinu-i dulce!
– Ba, zic io, fii antena ce propun io: hai, cand avem copii, le dam acelasi nume!
– ?!?!?! fac io, uimit de ce-am putut propune!
– Da, bah, fii antena, indiferent daca e baiat sau fata! Daca asta nu ar fi cool, io nush ce e cool atunci! zic eu, dintr-o data entuziasmat.
– Mo, zic io, nestiind cum sa ma iau, nush ce sa zic, finca…
– Ba, zic, asta nu se negociaza, finca daca ma enervezi o sa ajung celebru sh o sa te intrebe toata lumea “Dvs sunteti Radu Bazavan?”, si tu vei raspunde o viatza intreaga cu “Nu, io sunt celalalt!” – devin io dintr-o data amenintator.
– Ba, zic io, hai sa ne imprietenim sh sa ne cunoastem mai bine!
– Ba, zic io, numa atata asteptam de la viatza!Si apoi… we shall rule ze world!!!

Dupa ce ne-am loat la revedere, am continuat sa il zgâmâi pe Radu Băzăvan in nas, stând sh eu pe un fund de-al meu sh – muncind.

17 lovituri, dă-i și tu!