Constructia unei case si ce spune asta despre noi ca natie

Un prieten s-a apucat să-și ducă la indeplinire visul românesc: o casă pe pământ, nu pe apă, unde să stea la umbră, să bea bere și să se uite fericit la copii cum își dau în cap cu scândura cu cuie.

Marasti
Deși ar trebui să fii nebun să-ți faci casă când avem asemenea blocuri frumoase în Cluj

Așa cum șade bine la noi in țară, o asemenea intreprindere e în stare să-ți scoată peri albi dacă nu ai meșterii potriviți; si SIGUR nu ai meșterii potriviți, deci nu încercați asta acasă. Mno: el il avea, în persoana lu’ socru-so. Meșter umblat prin Grecia si Spania, experiență, cerea și oferea seriozitate; încă verde la 60 de ani, lucra pentru nimic, fără bani. Practic, omul era echivalentul unui El Dorado construit pe o Roșie Montană în stare pură.

În experiența asta a lui, a acumulat o grămadă de experiențe. Cea mai tare a fost cu două găști de oameni, care mai de care mai pestriți:

1. O gașcă de meșteri de prin Târgu Mureș, care veniseră la Cluj în perioada aia turbată de imobiliare, și care făcuseră o groază de bani atunci; apoi a venit criza, a măturat cu ei pe jos și au fost nevoiți să-și vândă sculele (ca să aibă bani de bere și de V33). Și de când începuse criza nu mai dăduseră pe acasă, de rușine, și în ultima vreme nici măcar nu mai sunau acasă;

2. Sătenii din mediul rural (casa e lângă Cluj, în ceva sat) care vin și lucrează toată ziua serios, frumos, punctual și nemțește, și-și rup spatele pentru un pachet de țigări și o sticlă de bere la PET. Nici măcar pentru mâncare!

Și, când casa fuse gata, omul dădu o masă și o beutură, să-i fie de noroc în noua casă. Și prima întrebare pe care i-am pus-o a fost:
– Și, ai obținut greu autorizațiile?
– E! zice. Autorizațiile se obțin ele, în timp.

11 lovituri, dă-i și tu!