”Celălalt film cu țigani de la TIFF”

Oricine îmi laudă orașul ăsta al nostru de 5 stele de la distanță (îmi vine să-mi pun și eu, ca Barcelona, un banner mare cu why do they call it the tourist season if you can’t shoot them?) ar trebui dus la Pata Rât să-și revină. Da, în locul ăla care este o pată pe râtul orașului.

Ferentariul Clujului.

Nu am ajuns acolo decât o dată, din întâmplare, mai demult, și pe vremea aia nu mă dădeam în vânt după experiențe multi-etnice. Au compensat, în schimb, printre alții, nebunii care au accesat fonduri norvegiene și s-au apucat de construit case și de relocat etnicii de orice etnie (sunt și români pe acolo) în case normale, nou construite, prin Apahida, Florești, Baciu (comune vecine Clujului). Așa cum am văzut la TIFF în seara asta în documentarul Pata-Cluj, inspirat chiar de cazul asociației care a intrat în țigănie ca să-i strămute pe romi de lângă groapa de gunoi, pentru că le fac nordicii case, și ei trebuie numai să depună cerere.

Greu!

Pentru că nu mai au încredere în gadjo: acum fix 10 ani au fost evacuați din oraș în plină iarnă, într-unul din cele mai negre capitole ale orașului meu, despre care am și scris pe atunci. Dar despre care nu am avut curaj să-l confrunt pe primarul Apostu 50% la prima confruntare după articol.

Eram mai pașnic pe vremea aia; nu că acum aș fi prea bun de viking.

Acum, nebunii care le-au făcut case etnicilor sunt acuzați de delapidare. Dacă o fi așa, sper din suflet să plătească. Dacă nu, ar trebui redenumite niște nume de străzi după ei, pentru că ce au făcut ei e o treabă mesianică. Din mica, extrem de mica mea experiență cu ajutatul semenilor, tot ce pot să vă spun este că asta-ți pârjolește sufletul și-ți ridică la obstacole-n cale de parcă însuși Necuratul (dacă ar exista, deși eu cred că e numai în mintea noastră) își bagă cozile. Facerea de bine este… – știm cu toții urmarea.

Rezultatul acțiunilor ONG-iștilor? După o asemenea acțiune în care oferi apă caldă și un pat normal semenilor tăi (de aici încolo ne separăm de animalele din staule, saivane, baterii de creștere), doi din foștii activiști nu mai vor să aibă absolut nimic de-a face cu proiectul (vezi partea de pârjolire de care vorbeam mai sus). Restul sunt extenuați și supărați pe viață pentru că au întâmpinat rezistență inclusiv de la beneficiarii care acum urmează să se bucure de noile case, și de la detractorii care acum îi acuză că de ce nu le-au explicat mai profund și mai pe-ndelete că fac asta pentru binele lor? Că dacă știau, nu le mai făceau plângere la tot felul de autorități numai pe baza unor bârfe de Pata Rât!

Documentarul Pata Cluj, o suită de interviuri regizate de Szakáts István, care reliefează experiența smulgerii din Harlem-ul Clujului a circa 30 de familii.

Restul de 1500 de locuitori rămân, mai departe, fără apă curentă. Cu mulți, mulți copii.

Deci nu uitați că Clujul este și așa atunci când veniți la Untold, Electric, TIFF și Comedy.

26 lovituri, dă-i și tu!