Ce faci dacă vezi ceva un obiect abandonat în stradă şi care îţi trebuie?

Sunday, 22 May 2011, 23:39 | Categoria : a-berea-tiuni, Vagabond european
Taguri : ,

– Uite! zice mama. Cărucior abandonat! Arestează-l! Fă şi tu ceva bun pentru familia ta!
– Mamă, zic, potoleşte-te. Ne-am potolit?
– Ce! Că lor nu le mai trebe! Că-s nemţi! Şi aici e Germania!
– Mamă, zic, ce dacă-i Germania? Io şi fac pe mine de ruşine dacă mă apuc să umblu prin ce aruncă alţii!
– Că tu tot timpul ai fost ruşinos unde nu trebuia! Numa’ să iei patru la matematică nu ţi-a fost niciodată ruşine!

Mama mea îmi scoate ochii şi acuma, după 20 de ani, pentru 4 ăla la matematică din clasa a 7-a, deşi mă pedepsise atunci groaznic: îmi interzisese să mă mai duc la atletism şi mă pusese să dau altcuiva hamsterul şi acvariul. Şi acuma îmi amintesc cu emoţie de momentele în care puneam hamsterul în acvariul de peşti şi peştii în acvariul hamsterului.

– Tu nu ştii cum e prin Germania, zice mama. În Germania, dacă nu le mai trebuie ceva, îl scot în stradă să-l ia altul. Şi nu e nici o ruşine să-l iei! Că de-aia l-o lăsat aici, lângă gară!
– Deci mie numa’ asta-mi mai trebuie! Să mă apuc de cărat cărucioarele altora, de parcă io n-aş fi în stare să-i iau cărucior lu’ fiu-meu!

Căruciorul – văzusem modelul în real,- în Germania – costa pe la vreo 150 euro. Nu chiar un capăt de ţară, dar oricum era o sumă de care îţi puteai cumpăra chiloţi pe următorii 17 ani, de exemplu.

Şi acum zăcea pe un morman de mobilă scoasă în stradă pentru că unui neamţ îi crescuse pruncul suficient de mare ca să nu mai aibă nevoie de cărucior de mărimea aia.

– Nievastă! zic. Ce zici? Că mie mi-i ruşine să-l iau.
– Deci mie mi-i frică, zice nievasta. Că nu ştii ce fel de oameni nemţi or avut căruciorul, şi nu prea-mi vine să-l bag pe Gropărel în căruciorul altora, că ştii că pruncii sunt sensibili.
– Corect, zic eu – care sunt tot timpul de acord cu ea.
– Las’ că-i cumpărăm noi unul nou, mai zice nievasta. Dacă e musai, renunţăm să îţi mai cumpărăm ţie chiloţi în următorii 17 ani, şi e OK, zice ea.
– Exact aşa mă gândeam şi eu, zic.

Tac un minut şi-mi rumeg întrebarea.

– Sincer te rog să-mi răspunzi, zic. Chiar aveai de gând să îmi cumperi chiloţi în următorii 17 ani?
– Nu, zice nievasta. Vroiai tu să îţi cumperi?
– Normal că nu, zic. Normal că nu, d-aia întrebam.

(Vă pun aici o poză cu o benzinărie de numele căreia m-am râs, tot în Germania, dar fără nicio legătură cu postarea asta)

Trec vreo două zile. Toată gaşca ne hotărâm să plecăm cu trenul în oraşul istoric aflat la 10 km distanţă de soru-mea, că nu încăpeam toţi (eram vreo 10) în maşina ei.

Aşa că mergem la gară, ne luăm bilete şi ne suim cuminţi în tren, aşteptând să se facă ora de plecare.

Cu un minut înainte de plecare, se dă uşa de la tren la o parte.

O damă bine-bine, un soi de cuconet nemţesc, încerca să se urce în tren.

Avea o cârcă de bagaje după ea, probabil venise la cură, la băi, în oraşul soru-mii, şi amu pleca acasă la ea cu jumate din staţiune în valize.

Şi era plină-plină de aur, deci ca pe un faraon stătea aurul pe ea. Avea atâta aur pe ea că-şi putea instaura propriul ei guvern mlitar în orice ţară non-G8. Dacă vindea patru brăţări, îşi putea construi propria ei centrală nucleară; şi cu încă un lanţ şi un cercel putea finanţa primul drum NASA către planeta Marte, dus-întors.

Io, fiind ficiorul expediţiei noastre şi mereu dornic să le arăt Friţilor că românii nu sunt numai Zigeuner, sar să o ajut cu bagajele şi valizele.

Băgăm vreo 5 geamantane, unul după celălalt, pe uşă şi în vagon. Danke, danke, zice madama, io nu mă las domolit şi mai bag şi o sacoşă imensă şi o valiză pe rotile, şi încă un troller mai mic în vagon, că deja credeam că tanti fuge de ceva invazie a furnicilor argentiniene.

Şi la un moment dat fac ochii mari cînd văd ultimul bagaj al lui Frau! Bagaj pe care ţinea în mod deosebit să-l bage peste toată remorca aia de geamantane ale ei!

Un bagaj pe care-l văzusem şi eu înainte cu două zile!!

Aţi ghicit, era căruciorul pe care ne fusese nouă jenă să-l luăm din stradă, dar pe care-l îl arestase ea!

Şi vă spun că fix căruciorul ăla era, 100%! Pentru că îi recunoscusem vreo două pete, şi mai şi ştiam pederost modelul, doar îl văzuserăm şi noi la real,- în Germania!

Costa pe la vreo 150 euro.

29 de lovituri pentru “Ce faci dacă vezi ceva un obiect abandonat în stradă şi care îţi trebuie?”

  1. 1Rares Cojocaru

    Pe principiul: Cat de mare-i vila ta, cu atat mai mult doresti ceva moca”…ca doar nu vrei sa cheltui din ce-i al tau.

    Nemtii sunt ghinionisti rau… Pai eu nu au pomeni, nu? Si eu care credeam ca romanu’ e pomanagiu.

  2. 2Denisa

    Dapai ca asa suntem noi, rusinosi si cu bun simt. Si de-aia n-avem dupa ce bea apa, ca ni-i rusine sa luam si ce ni se ofera gratis. Sa ramana la altii, care n-or avea, zicem. Si altii, care au, is mai smecheri decat noi si iau ce-i gratis, ca daca-i gratis!?!

    Sa stii ca eu inca n-am cunoscut om bogat si darnic.

  3. 3karmapolice

    nashpa..trebuia sa-l iei de fapt nu e rusine, e fudulie..no offence

  4. 4Gigi Contra

    Nu este vorba de pomana, eu cred ca e vorba de bun simt pe de o parte si economie pe de alta. Daca un obiect nu iti mai trebuie insa e inca in stare buna, de ce sa il distrugi sau sa il arunci la gunoi, in ghena? Il pui langa si pate trece un om caruia ii trebuie.
    Pe de alta parta, daca esti gata sa folosesti un obiect folosit si nu ai nevoie de unul nou nout, de ce nu ai lua unul in aceste conditii? Daca un vecin sau o rubedenie ii spunea Groparului ca ii da acel carut, mai era o problema? In Metro stiu ca la mine in oras era un raft cu produse deteriorate din cauza expunerii sau manevrarii (gen butoane/telecomanda lipsa, ambalaj lipsa) la un pret ceva redus si oamenii le cumparau, desi nu mai sunt deloc noi.
    In final, uitam cate magazine de second-hand sunt in toata tara si in special in ardeal? Daca nu ma insel exista haine, electronice, mobila, toate la mana a doua. Daca dai bani pe produsul uzat e ok, daca il iei de pe strada nu mai e ok?

  5. 5Obi Two Kenobi

    Da’ daca venea caruciorul cu vreo bad karma, cum sa pui bunatate de Groparel in el?

  6. 6omu' muncii

    deci sa inteleg bine! tu ai luat un 4 la matematica pe clasa a-7-a?numai atunci?

  7. 7Alex Dima

    Cu nevasta trebuie să fii mereu de acord! E lege, dacă mai vrei chiloţi pe următorii 17 ani.

  8. 8PAH

    Băi, deci să-ți iei chiloți de 150 de euro pentru 17 ani, asta chiar mi se pare risipă. 150 de euro? 17 ani? Sigur nu ai greșit? Adică 1,5 euro-17 ani da, înțeleg, dar 150? Pe bune…

  9. 9dorina

    de aia ai ajuns unde ai ajuns! 4 la mate…te rog sa ne spui si ce problema ai avut

  10. 10marius

    asa iti trebuie ca n-ai vrut sa iei bunatate de carucior! Tu, roman fin ti-a fost rusine.. si l-a luat nemtoaica! Faceai economie de 150 de euroi, sau pteai sa ii castigi ca il vindeai aici in Piata AZ

  11. 11Serginho

    Gropare, numai tu patesti de’astea? :))

  12. 12zoltybogata

    Ruşine e să furi, nu să iei ce nu mai foloseşte omului ăla 🙂 . Cărucioare electrice cum îmi trebuie mie, ai văzut pe acolo?

  13. 13tonya

    Si spaniolii arunca mai mareu lucruri bune la gunoi. De fapt le pun langa gunoi si cine le vrea se autoserveste. Gasesti tot ce vrei de la tv-uri la canapele si fotolii. Si cum marea majoritate a romanilor de aici sunt ecologisti convinsi (adica recicleaza orice) iti dai seama ca rusinea nu prea mai are loc.

  14. 14Soacra

    Ce inseamna fudulia… asa suntem noi romanii… dar invatam… Probabil data viitoare nu vei mai proceda la fel 🙂

  15. 15ion ion-romanul care nu face politica

    Nu cumva iti era rusine de banii in plus care trebuiau platiti la avionbagaj oversize)?
    Asa is mamele.Isi aduc aminte de singurul 4 si de nici un 10.

  16. 16Belle d”Imagination

    Una e un calculator SH, alta e un cărucior pentru copii SH, că nu ştii în ce îl pui, îţi ia puiuţul vreo nerozie de arunci cu cel puţin dublul celo 150 de euro reprezentaţi de căruciorul de la magazin.

    Da” madama nu cumva iera româncă? (haur cât să lestezi un iaht mijlociu, jdemii de bagaje şi cărucior SH??? Mie-mi samănă a demnă matroană româncă)

  17. 17Mortyse

    Vezi, daca luai carutu’, de 150 de euro puteai sa iei la nievasta niste cercei, un inelus ceva, sa fie si ea mandra. Sau macar s-o mai duci s-al’data la dentist!

  18. 18tibi

    bine ca ti-a spus danke si nu NO’ Multumesc ficior

  19. 19Lucius Fascius

    Vezi tu, asa se fac bani, cum a facut tanti aia, adunand lucrui de care altii nu mai aveau nevoie, ajungand sa isi cumpere apoi atata aur. Si, bineinteles, nici chiloti nu isi cumpara 😉

  20. 20Oana

    No, ai ramas si fara chiloti si fara carucior ❗

  21. 21Adi M

    Tre’ sa intelegem o data ca e normal “reusability”. Am stat in SUA vreo 2 ani, si uite asa m-am facut cu set de scaune pentru terasa, 2 seturi de vatraie pentru semineu (de ce 2? pentru ca al doilea pe care l-am gasit era mai mishto ca primul), un aspirator si mai era ceva, da’ am uitat. Americanii le lasau langa gunoi, nu in gunoi.
    Cum zicea Gigi Contra, e pacat sa le pui in gunoi daca is bune, poate vrea vecinul, sau vecinul…
    Ii drept ca pana am luat prima data m-am invartit vreo 2 ore in jurul scaunelor alora, sa le iau, sa nu le iau…

  22. 22Iulia din Alba Iulia

    :)) Si io as fi fost faloasa..ca si asa m-or intrebat in Germania daca noi avem TV???? De le luam caruciorul..vai saracii de ei..ce bine ca-i putem ajuta cumva..

  23. 23fanalugojana

    da’ de era o lada de bere ce expirase cu o zi inainte, o lasai?

  24. 24Nothingforsale

    Povestea cu “cuconetul” trebuie trecuta la capitolul … Sunt o doamna … ce “pușca” mea !

  25. 25Nothingforsale

    Povestea cu “cuconetul” trebuie trecuta la capitolul … Sunt o doamna … ce “pușca” mea ! 😎

  26. 26Chaika

    Pe bune de nu m-ai făcut să mă simt ca ultima gunoieră. Citeşte aici: http://chaika.ro/da-si-primeste/

Trackbacks

  1. 1. Denisa Bârgău [nevastă de Coşmar] » Ziceri memorabile 1
  2. 2. Denisa Bârgău [nevastă de Coşmar] » Ziceri memorabile 1
  3. 3. Recomandări de seară: mai răsfiraţi, Rabbi, mai răsfiraţi » Daily Cotcodac

Scrie cu pipi pe zid

NOU! Acuma poți scrie cu fețe galbene!



Parteneri (da' nu de pat!)