Oameni care merită

Bun, te însori. Dar cum îți faci rost de nași?

Vă spuneam amu ceva vreme că cel mai burlac metalist convins din emisferă s-a hotărât să-și puie pirostriile pe capu-i metalist și să dănțuiască în biserică pe Isaia dănțuiește, conform datinii străbune de la daci (primii creștini care au ajuns pe Marte).

mamarute fac sex
După care, firește, să se joace de-a mămăruțele (more…)

11 lovituri, dă-i și tu!

Singurul oraș din România în care merită să fii ACUM

Până acum vreo săptămână, era Clujul: TIFF cu o tonă de filme pe zi plus Sophia Loren, plus super hiperactivitatea hipsterimii cumsecade care face Clujul atât de unic, mai unic ca alte orașe unice! Că toate-s unice, dacă stai un pic să te gândești.

Nici nu a trecut bine săptămâna, că Sibiul, celălalt oraș sexy al culturii românești, s-a îmbrăcat în toga dramei, s-a dat de trei ori peste cap și a redevenit capitala mondială a teatrului. Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (”FITS”, al treilea ca anvergură din lume, zic gurile bune) (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Incepe sa-mi placa tot mai mult de Politia Romana

Navigam voioși către sau dinspre socri, dedicat menirii mele de a-i ajuta pe bieții oameni ai nordului să scape de pălinca în plus.
palinca de oas satu mare
Nu ești ardelean dacă nu ai pe undeva, prin țară, un asemenea uncheș pe care-l cheamă Ion

Pe drum, moștenitorul începe să zbiere că este musai să ne oprim la benzinărie, altfel ne arată el pe tapițeria mașinii ce culoare are situația actuală din România. Întrucât știam că nu glumește, am tras la prima benzinărie care ne-a ieșit în cale. Ca norocu’, după noi au oprit vreo 3 autocare de Italia cu suficienți români în ele cât să ridice PIB-ul patriei cu 2% (căpșunari din ăia care-și vând votul pe un mic și-o bere, așa-i, domnu’ Tăriceanu?).

După ce am terminat trebile, dau să ies din benzinărie, dar era interzis la stânga; și chiar la ieșirea din benzinărie era și o mașină de poliție care supraveghea traficul!

Dau să văd dacă nu pot face o românească, dar nu aveam cum: polițiștii erau cu ochii pe mine.

Zbier zâmbind către ei și gesticulez către stânga, dar nu s-o auzit nimic prin parbrize: ”unde pot face stânga?”

Moment în care polițistul se uită, complice, la traficul din stânga și, din mașină, îmi face semn să trec. Peste dubla continuă.

Am crezut că vin după mine cu girofarurile, dar nu au făcut-o. Șoferul dubei care încerca și el să iasă și căruia i-am tăiat calea din benzinărie o rămas atâta de perplex, că încremenise la volan de parcă avea diaree și îi trebuia să strănute; și pun pariu că s-o gândit că eu sunt ceva jmeker interlop, și acuma-și depune, scârbit, actele de emigrare în Sicilia.

Noroc că nu se gândește să scrie pe blogul lui ce a văzut, că sigur e convins că nu-l va crede nimeni.

5 lovituri, dă-i și tu!

Să mai sădim niște frumos în grădina lumii

Pe planeta mea există două feluri de chitariști:
1. cei care, odată ce pun mâna pe chitară la o petrecere, nu o mai lasă din mână, surzi la mârâiturile celor din jur, și cântă numai ce doresc ei, pradă fălcilor de crocodil ale celui mai galben narcisism (care, la ei, este mai mare chiar decât la bloggeri!);
2. cei care cântă de plăcerea lor și de plăcerea altora. Cei care se uită în ochii celorlalți când le cântă și se bucură de bucuria lor. A, și pasează chitara mai departe și celor mai puțin dotați, chitărește vorbind, ca pe o sticluță cu băutură rară, magică, menită să încălzească pancreasul invitaților.


El este Ionuț Tecuceanu, directorul celei de-a doua categorii.

Pentru Ionuț Tecuceanu, chitara este o prelungire de cubitus.

Acum câțiva ani, și-a dat seama că și inima, și prelungirea de cubitus cântă altă melodie decât cea a meseriei de PR, așa că și-a luat lumea în cap și a plecat să-și găsească destinul.

Și acum, după câțiva ani de busking (cântat în stradă), Ionuț face pasul decisiv către o carieră în domeniul muzical: strânge bani ca să scoată primul album.

Pe Kickstarter.

Știu, pe lumea asta sunt mii de copii cu cancer, mii de bătrâni abandonați în azile, școli care trebuie renovate și spitale în paragină. Dar avem nevoie și de frumos în lumea asta. Iar cei 7000 de euro de care are Ionuț nevoie (și din care s-au strâns deja 700) nu reprezintă o sumă imensă.

Puteți investi și voi în muzica adevărată aici, unde puteți afla și întreaga poveste. Durează 3 minute.

5 lovituri, dă-i și tu!