Oameni care merită

Incepe sa-mi placa tot mai mult de Politia Romana

Navigam voioși către sau dinspre socri, dedicat menirii mele de a-i ajuta pe bieții oameni ai nordului să scape de pălinca în plus.
palinca de oas satu mare
Nu ești ardelean dacă nu ai pe undeva, prin țară, un asemenea uncheș pe care-l cheamă Ion

Pe drum, moștenitorul începe să zbiere că este musai să ne oprim la benzinărie, altfel ne arată el pe tapițeria mașinii ce culoare are situația actuală din România. Întrucât știam că nu glumește, am tras la prima benzinărie care ne-a ieșit în cale. Ca norocu’, după noi au oprit vreo 3 autocare de Italia cu suficienți români în ele cât să ridice PIB-ul patriei cu 2% (căpșunari din ăia care-și vând votul pe un mic și-o bere, așa-i, domnu’ Tăriceanu?).

După ce am terminat trebile, dau să ies din benzinărie, dar era interzis la stânga; și chiar la ieșirea din benzinărie era și o mașină de poliție care supraveghea traficul!

Dau să văd dacă nu pot face o românească, dar nu aveam cum: polițiștii erau cu ochii pe mine.

Zbier zâmbind către ei și gesticulez către stânga, dar nu s-o auzit nimic prin parbrize: ”unde pot face stânga?”

Moment în care polițistul se uită, complice, la traficul din stânga și, din mașină, îmi face semn să trec. Peste dubla continuă.

Am crezut că vin după mine cu girofarurile, dar nu au făcut-o. Șoferul dubei care încerca și el să iasă și căruia i-am tăiat calea din benzinărie o rămas atâta de perplex, că încremenise la volan de parcă avea diaree și îi trebuia să strănute; și pun pariu că s-o gândit că eu sunt ceva jmeker interlop, și acuma-și depune, scârbit, actele de emigrare în Sicilia.

Noroc că nu se gândește să scrie pe blogul lui ce a văzut, că sigur e convins că nu-l va crede nimeni.

5 lovituri, dă-i și tu!

Să mai sădim niște frumos în grădina lumii

Pe planeta mea există două feluri de chitariști:
1. cei care, odată ce pun mâna pe chitară la o petrecere, nu o mai lasă din mână, surzi la mârâiturile celor din jur, și cântă numai ce doresc ei, pradă fălcilor de crocodil ale celui mai galben narcisism (care, la ei, este mai mare chiar decât la bloggeri!);
2. cei care cântă de plăcerea lor și de plăcerea altora. Cei care se uită în ochii celorlalți când le cântă și se bucură de bucuria lor. A, și pasează chitara mai departe și celor mai puțin dotați, chitărește vorbind, ca pe o sticluță cu băutură rară, magică, menită să încălzească pancreasul invitaților.


El este Ionuț Tecuceanu, directorul celei de-a doua categorii.

Pentru Ionuț Tecuceanu, chitara este o prelungire de cubitus.

Acum câțiva ani, și-a dat seama că și inima, și prelungirea de cubitus cântă altă melodie decât cea a meseriei de PR, așa că și-a luat lumea în cap și a plecat să-și găsească destinul.

Și acum, după câțiva ani de busking (cântat în stradă), Ionuț face pasul decisiv către o carieră în domeniul muzical: strânge bani ca să scoată primul album.

Pe Kickstarter.

Știu, pe lumea asta sunt mii de copii cu cancer, mii de bătrâni abandonați în azile, școli care trebuie renovate și spitale în paragină. Dar avem nevoie și de frumos în lumea asta. Iar cei 7000 de euro de care are Ionuț nevoie (și din care s-au strâns deja 700) nu reprezintă o sumă imensă.

Puteți investi și voi în muzica adevărată aici, unde puteți afla și întreaga poveste. Durează 3 minute.

5 lovituri, dă-i și tu!

Idee de cadou de 8 Artie pentru (r)ea

Ai scăpat cu bine de 1 martie, dar a strâmbat din nas că de ce speri să o duci în aşternuturi cu un mărţişor de 3 lei? Atunci cumpără-i acest cadou de 8 (m)Artie!

LE: despre Silvan Stâncel v-am mai spus.
silvan-stancel INCREDIBIL.IUBESC
Contrar aparenţelor, nu este vreun faun. El este un silvan

Silvan este cel mai iscusit chitarist pe care l-am cunoscut vreodată. Într-o vreme, mă certam cu Crivăţescu pe tema “cine este cel mai bun chitarist în viaţă”, şi el susţinea pe nedrept că este Paco de Lucia, eu că Silvan; fiind după câteva beri, i-am iertat greşeala.

În fine… incredibil, după ce şi-a scos primul album de mzică, Silvan îşi lansează primul său volum de poezii, numit “Incredibil. Iubesc”. Practic, volumul reprezintă

“…capătul a 36 de ani de trăire, experiență și analiză personală asupra celei mai importante forțe care definește umanitatea… iubirea. Inițial nu mi-am propus să scriu într-un mod programat. Cartea s-a născut firesc, am simțit nevoia să spun anumite lucruri… și le-am spus cu responsabilitate, gândindu-mă mereu la public, la oameni, la intimitatea și initimitățile fiecăruia dintre noi.

În armata care-i sprijină demersul liric se numără Aurel Pantea, Dana Anghelescu, Doru Munteanu şi Nicu Alifantis. Lansarea oficială va avea loc în data de 21 martie 2015, ora 15.30, la Târgul Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov, organizat la Brașov Business Park. Dacă şi cântă puţin în deschidere, garantat că merită să mergeţi să-l vedeţi!

CREZI?
 
Nu mă tenta 
Pentru că o să iau totul,
Mai mult decât oferi…
Mai mult decât eşti…
Voi lua și ceea ce nu eşti,
Și ceea ce ai putea fi…
Voi lua totul și nu-ți voi da nimic.
Îţi voi da Nimic!
 
Iar nimicul ăsta dat te va arde
Până la carne, până la oase,
Până dincolo,
Până dincolo de dincolo…
Până vei ajunge la Tine! 
 
Iar acolo sunt eu.
 
Iar tu nu eşti 
Atât cât pot lua
De la tine…
 
Îţi simt tremurul
Și fiorul. 
Nu mă tenta, 
Îţi voi lua totul!

Aşadar, de 8 martie, puneţi CD-ul lui Silvan în surdină şi, la lumina unei lumânări, cu jaluzelele trase, citiţi împreună cu ea nişte din ăstea. Apoi reveniţi şi lăsaţi un comentariu aici cu ce a urmat, ca să ştim şi noi cum stau lucrurile cu până dincolo de dincolo.

2 lovituri, dă-i și tu!