Cand ai nevasta gravida

Nievasta era gravidă cu Gropărelul. Spaimă cât Siberia. Frică. Panică!

Primele luni – dezastru. Greţuri, ameţeli, vertije: se uita la mine, îşi dădea seama cine-i tăticul şi o lua şi mai rău la lingurea.

Încercasem de toate: pastile, plimbări, aerisit de camere, hrană uşoară, regim alimentar, uitat la stand-up comedy, citit blogul meu – nimic nu o făcea să se simtă mai bine. Stătea, săraca, că mi se şi rupea inima, întinsă în pat, şi se uita la un punct fix din univers, cu o privirea lipsită de expresivitate, de caras congelat.

– Tu muiere! zic. Io zic că e cazul să trecem la măsuri extreme.
– Ce măsuri extreme, zice ea, cu voce stinsă.
– Deci fii antenă, îi zic. Hai să ne rugăm împreună!
– Tu nu crezi în treburi din astea, mă, zice ea, cu voce stinsă.
– Tu! zic. Dumnezău e sus, şi ne aude. Ne vom ruga cu toată puterea noastră intrinsecă! Vom zgudui cerul cu incantaţii. Vom trezi mumiile egiptene, vom atrage reporterii raiului şi vom intra pe breaking news în rai! Hai să ne rugăm. Te rog eu – te implor! – fă un efort, pune-te în genunchi lângă mine şi hai să ne rugăm împreună!

Se ridică, cu greu, cu o brumă de speranţă pe pleoape.

– Zi după mine! Doamne, ajut-o sa fie OK, sa nu mai aibe greţuri, ameţeli, să fie bine, să mănânce fără să mai vomite pe mine chiar tot… dă-i, Doamne, putere şi fă-o ca mai înainte, spiriduşă şi zâmbitoare! Sfântă Născătoare, Iisuse cel sfânt, sfinţi şi părinţi…

Rostim rugăciunea amândoi, ca la budişti. Terminăm rugăciunea, mă uit la ea:

– Dragul meu, sunt mai bine – zice ea, şi chiar mi-a zâmbit un pic!
– Foarte bine! îi zic, bucuros de nu se putea. No… mergi si spală vasele, fă şi tu ceva de mâncare… vezi şi tu ce haine trebuie spălate…

31 lovituri, dă-i și tu!