Brandul de țară al România: hai cu câinii vagabonzi!

– Iubesc România. Este cea mai frumoasă ţară din lume.
– Ştiu! zice ea.

Era o tipă – tot olandeză – dintr-o trupă obscură de teatru. Era o voinică şi o vikingă de vreo 30 de ani care s-ar fi luat la trântă cu ursul la înviorarea de dimineață. Eu, ficior delicat de 16 ani, cântăream foarte serios dacă se merită sau nu să mă aleg cu niște mădulare rupte pentru o noapte de neuitat cu petrolierul din țara portocalei mecanice.
– De unde știi că România e frumoasă? o întreb. Că doară nu faceţi ore de georafie românească în capitala voastră Rotterdam, Haga şi Amsterdam!
– Păi… m-am interesat puțin despre România înante să vin aici.
– Așa, și? Ai adus cu tine usturoi, să nu te pape moroii? Ţi-ai făcut asigurare de răpire la ING? Ţi-ai tras nişte vaccinuri anti-malarie?
– Haha, nu. Dar am aflat despre peisaje, munți, delte, mare. Superb, natural, curat.

Așa de multă vreme o trecut de când nu mai am 16 ani, că pe vremea aia nici măcar nu existau PET-uri în România. Vă dați seama ce țară curată aveam?
– Mă bucur. Să mai vii pe aici să mai lași banii în România, să ne ridicăm și noi naibii odată, să intrăm în Uniunea Schengeneană.
– Mai vin. Vreau să merg la București.

Când aud de așa ceva, ardelenii au o reacție scăpată de sub control!
– În București? Ai înnebunit? Tu știi că ăia mănâncă șaorma din carne de copil???
– Deci chiar vreau să merg în București. Au fost părinții mei acolo anul trecut.
– Și? Au scăpat cu viață?
– Haha! Deci au venit extrem, extrem de impresionați.
– Errr… de ce??
– Păi… Bucureștiul este un rai al câinilor! Ştii? Este plin-plin-plin de câini frumoşi care umblă pe străzi! Şi sunt domestici şi aproape ne-sălbatici! Și poți să-i mângâi și să le dai de mâncare!!! Și să-i iubești!!!!
– ???
– !!!


(pesă un pic funky via Dobro via Guerrilla, care n-or murit; numa’ un pic s-or hodinit)

7 lovituri, dă-i și tu!