Bărbaţii şi munca în casă

– Gropare, vii un pic să mă ajuţi cu spălatul tăvii în care ai ars pizza? Şi a tigăii în care ai ars crapul? Şi la curăţatul cuptorului pe care l-ai stropit tu atunci cu friptura aia a ta din slănină de porc cu banane?

Eram îngropat adânc în telefon, unde mă jucam un joc cu bile pentru persoanele cu deficienţe mentale: făceam high score după high score.

– Nu pot, zic.
– Cum nu poţi? ripostează ea din bucătărie, ca un ceainic sub presiune.

O aud păşind tiptil cum vine să mă verifice, că nu mai are încredere în mine de când i-am spus, la începuturi, “te chem la mine să gătim ceva şi să ne uităm la un film, după care poţi să pleci, dacă vrei”.

În ultima secundă, înainte să intre-n cameră, înşfac telecomanda şi dau drumul la TV.

– Ce faci, te uiţi la meci? În timp ce eu fac şmotru în bucătărie??? Singură?
– Păi e meci important!
– Nu ştiam că eşti microbist! De când eşti tu microbist?
– Cum adică de când sunt eu microbist? Păi astea sunt cluburile mele preferate! E derby!
– Care? Care cluburi? Ştii măcar cine joacă? Da? Ştii?

Mă uit repede pe ecran.

– Cum adică cine joacă! CHL cu VAL!

34 lovituri, dă-i și tu!