Aventurile unui ghiaur în Turcia. Partea a doua

După ce i-a creat pe Adam și Eva, Atotputernicul s-a așternut, plin de avânt, să inventeze limbile, pentru că nu avea Eva cum să-l certe pe Adam altfel. Așa că a inventat limba engleză, limba franceză, spaniola și italiana, ba chiar și portugheza. Apoi avântul i s-a potolit un pic, dar tot nu s-a lăsat și a inventat rusa, poloneza, limbile nordice și japoneza; cuprins de oboseală, s-a cinstit cu puțintică pălincă, și, plin de veselie, a creat maghiara, germana, chineza și a întortocheat limba estona mai spre finalul chefului, când deja nu mai avea avânt.

A doua zi, pradă unei dureri de cap atroce, a creat limba turcă.

Am zburat cu Corendon Airlines, unde cred că pe toate stewardezele le chema Ghiulsun. Pilotul vorbea un soi de limbă care nu există în galaxia noastră.

Dar am ajuns cu bine în însorita Turcie (sfat: în avion nu luați sanvișul cu cașcaval, luați-l pe cel cu salam de la stewardeză) şi la ora 23:30 eram cazați, după o mică șpagă turcească de 5 euro, la etajul 1, deasupra mezaninului. Hotelul era  astfel dispus că toate camerele aveau vedere la mare, deci nu am avut de ce să ne plângem; zgomotul aparatelor de aer condiționat era cam mare, dar după ce închideai ușa la cameră cam dormeai fără să te visezi pe USS Enterprise.

Hotelul:
(update) Numele de botez: QPremium. Mega fain. Construcție nouă, 5 steluțe, în formă de navă, pus la punct, frumos și dichisit, strălucea de curățenie. Cam oriunde erai cazat vedeai un crâmpei de mare.

IMG_3014

Internet în toate camerele. Nu de mega viteză, dar decent – intrai pe Facebook, mai dădeai un Like și Share la o postare proprie, mai vedeai un Twitter. Nici o șansă de Youtube, deci ne potolim.

IMG_4799  IMG_4798

Plus: după prima zi de plajă, venim la hotel și găsim patul făcut într-un mare fel!

IMG_4641

Minus: a fost și singura dată când cineva ne-a făcut patul. Am prins-o în aceeași zi pe femeia de serviciu și i-am strecurat un dolar, și ea și-a dat silința tot sejurul să vină la noi la 3 jumate după-masa, când sforăiam ca locomotivele. Așa că a mai apucat să ne schimbe o dată prosoapele, și cam atât.

Haleala și beutura:
Haleala – 5 stele. Sensibil mai slăbuță decât în Tenerife, zic eu, unde am avut și somon, și creveți, dar vorbim detalii. Tot ce-o vrut mușchiulețul tău (dacă nu ați apucat să mâncați încă, începeți să înjurați!):

IMG_4717 IMG_4720 IMG_4740 IMG_4741 IMG_4742 IMG_4744 IMG_4751 IMG_4759 IMG_4772 IMG_4773  IMG_4776 IMG_4778 IMG_4779 IMG_4634 IMG_4645 IMG_4657 IMG_4660

Mai deloc fructe de mare, ceea ce mi se pare ciudat la o nație acvatică (Turcia are vreo 7000 de km de coastă), dar Coranul nu prea permite să mănânci gândaci și porci de Mediterană. În rest, frunze cât încape, tot sejurul am râgâit vesel, a mentă. Și în fiecare seară ne arătau pepeni sculptați, deci cineva se chinuia din greu ca să aibă turiștii ghiftuiți la ce face poze pentru feisbuci:
IMG_4749 IMG_4656 IMG_4747 IMG_4748

Dacă aveai un eveniment special de sărbătorit, lăsai un 5 dolari şi chelnerii îţi pregăteau masa ca pentru un paşă de la Vidin:
IMG_4775

Turcii așa își gândiseră circuitul ca să aibă ghiaurii mereu ceva de halit, să plece acasă constipați de atâtea bunătăți. La vreo oră după micul dejun, începeau frigăruile și pizza și pastele la un bar de la piscină, și aman cum haleau toți la ora 11, după mic dejun, de parcă se băteau… no, parcă se băteau turcii la gura lor! Așijderea după ora 3, când se termina prânzul, găseai îngheţată, precum şi clătite şi plăcinte făcute nonstop pe o căldură atroce de o tanti turcoaică de-a lor.

IMG_3184

Pe urmă la fel după ce dormeai mai pișcai o gustărică, ceva, de la beach bar, și apoi îndesai în cimpoaie cina. După cina, mai era un late night snack cu pui și ciorbă de linte și spaghetti și orice mai doreai. Cofetăria era deschisă non-stop. Duamne, ferește, Allah, păzește, buda izbăvește.

Beuturile: ultra all inclusive, deci beutura curgea gârlă. Cum în afara pălincii strămoșești nu prea sunt cu spirtoasele (erau whisky și cocktailuri la greu), am băgat vin și bere. Acuma:
– se servea un singur tip de bere și de vin. Berea Efes Pilsen pe care o știam eu de prin liceu era o bere bună, dar ce primeam noi la draft era un fel de pișu sub aceeași marcă. Așadar, nu mergeți cu ideea că o să fie festinul bețivanilor, decât dacă faceți upgrade de la spirtul Mona strecurat prin pâine.
– vinul era bun, dar ceva era dubaș cu el; într-o seară am băut un pahar în plus, și a doua zi mă simțeam ca Sinan Pașa după Neajlov. Nota bene, Groparu știe să ducă pe picioare o mahmureală, că i-am dat meditații și lui Pavel Stratan (cu plăcere, Pavele!).
IMG_4678

Zilnic, la piscină (care era chiar lângă plajă) se ţineau tăt felul: curs de yoga, curs de gimnastică, p-ormă acqua gym, concurs de darts, ce mai, orice activitate cu care se putea umple timpul ghiaurilor.

Ce trebuie să ştiţi: grijă mare la orice este facultativ în pachetul vostru turistic. De ce zic asta?
– “croazieră pe râul de smarald” – de fapt, o plimbare cu niscai vapor străvechi pe un râu puturos, plin de alge verzi, unde vezi o cascadă de 2 metri şi o insulă pe care, în loc de 200 de ţestoase gigant, aşa cum este anunţat cu surle şi trâmbiţe, abia dacă vezi, de la depărtare, vreo 3 bucăţi scăpate de supă, dar mai obosite ca ţestoasele împăiate. A, şi behăi de cald ca o candidată la şaorma originală.
– “seară à la carte” – seară 100% turcească, în care haleşti ce-ţi dau ei şi te aburesc că e tradiţional turcesc, dar vii de acolo înfometat şi te înghesui la bufet, cu restul flămânzilor. Se încearcă obsesiv să ţi se bage pe gât un “Turkish wine supreme quality, my friend!”, la numai 20 de euro, şi se insistă până cineva cedează. Indiciu: de la Plevna încoace, turcii nu au mai cedat nimănui nimic.
– “Hamam”-ul, sau baia turcească: ca un băiat gigel ce sunt, şi simţindu-mă cu musca pe căciulă pentru cele 9 zile pe care le voi petrece în Deltă la pescuit şi anul ăsta, am zis să-i fac muierii o extravaganţă; aşa că i-am cumpărat un tichet de VIP, la numai 34 de euro, de baie turcească, 8 proceduri plus două facultative dacă plăteai în plus, saune finlandeze, băi, eucalipţi şi masaje fine de la turcoaice virgine. Cu asta am dat-o gata pe muierea, îmi zic, pot pleca în Deltă fără regrete, pentru că va ţine minte pe vecie cât de generos pot fi eu cu ea! Şi, după ce o lipsit vreo 4 ore, o venit înapoi sictirită: toate procedurile or fost făcute în grabă, i-or mânat pe toţi ca pe caii româneşti ajunşi lasagna de vită, nu s-o putut relaxa deloc, şi – colac peste pupăză – din tot haremul de rusoaice cu care împărţise tura de Hamam, numai ea plătise 34 de euro, restul plătiseră 22 pentru aceleaşi proceduri. Relaxare niet, ba îmi povestea că o rusoaică strigase ceva gen “niet haraşo!” la unul din maseuri, care o pipăise mai ceva ca în harem pe fata ei de 16 ani (fata nu zisese nici pâs). Deci nu mai e ca pe vremuri, cu maseuri eunuci. A, şi o-ncercat să o combine pe nievasta să facă un tratament antiacneic, la care nievasta, care nu are nici o treabă cu boala asta, le-o pufnit ardeleneşte în nas osmanlâilor şi le-o zis că ultima greşeală majoră o fost să se mărite cu mine, şi nu are de gând s-o detroneze din top cu tratamentele lor anticoşuri la numai 20 de euro.

Singura chestie pe care aş fi făcut-o era excursia în Cappadocia, dar la 120 euro de persoană şi 2 zile durată m-am liniştit şi am zis că mai sunt concedii pe lumea asta, numai sănătoşi să fim. Aşa că am zăcut cu neruşinare la plajă şi la piscină tot sejurul, încercînd să prevenim vreun incident internaţional, deci nelăsîndu-l pe Gropărelu’ să-i bage cu capul la scufund pe copiii nevinovaţi al altor naţii, în ciuda protestelor sale.

O să vă arăt şi nişte videouri faine cu jocurile de la piscină, o să vă scriu şi ce am păţit prin bazar, da’ aveţi şi voi puţintică răbdare, no!

12 lovituri, dă-i și tu!