Am încercat orice!

De la o vreme, pe la mine prin castel au început să apară alte două tipuri de gângănii – în afară de Groparius Blogosfericus.

Primul tip e un soi de fluture maroniu, d-ăla de creşte prin pungile cu mălai; cred că are simţ artistic, fincă se asortează cu faianţa din bucătăria mea.

Al doilea e un tip de musculiţă beţâvă, d-aia de oţet; prespun că ştiu fetele că io-s chefangiu mare, stâlp de crâjmoteci, şi tot speră să se hrănească cu firimituri de beutură de la gura mea.

Întrucât nu sunt sigur de sexul vieţuitoarelor (dacă erau de sex feminin nu le-aş fi făcut nimic, da’ io nu dorm cu o gaşcă de masculi înaripaţi fincă nu mai stau în cămin! clar?), m-am hotărât să le extermin. În acest scop, am încercat o sumedenie de soluţii.

În prima săptămână le-am servit o doză sănătoasă de Raid; da’ fincă zburătoarele mele nu se uită la reclame, nu ştiau că trebuie să cam moară.

Apoi – am încercat să le aduc o şopârlă în ecosistem; după două zile, şopârla îşi dădea obştescul sfârşit, probabil din pricina unei indigestii teribile.

După o lună, am luat aspiratorul, l-am lăsat în bucătărie, şi din oră în oră aspiram pereţii pe care gângăniile stăteau la taifas. După ce am aspirat trei zile încontinuu, zi şi noapte, şi am semănat prăpăd în rândul lor, am renunţat: deja nota la curent îmi depăşea salariul, cu tot cu bonuri de masă.

Ulterior, nu am mai ieşit la ţigare pe balcon, ci în bucătărie: ale dreq muşte, că cred că o început să le placă să beie tutun, că parcă erau şi mai vesele şi mai zumzăitoare când duhăneam.

Le-am mai lăsat două zile, m-am mai gândit, şi am început să le fac terapie prin muzică: surdele dreq ascultau cu aceeaşi voioşie muzică ţigănească şi heavy metal, simfonică sau franţuzească (la Justin Timberlake, totuşi, parcă-parcă am văzut câteva căzute).

9 săptămâni mai târziu am încercat cu vorba bună, şi le-am zis ce zicea Albă ca Zăpada când se puneau pe mâna ei păsărelele; după ce mi-or intrat vreo doi fluturi în ochi, m-am potolit, m-am retras în baie şi am blocat uşa.

Am mai meditat, am incantat câteva mantre şi chiar m-am gândit să chem vrun popă. Am căutat apoi presupusul cadavru pe care goangele astea creşteau, nu l-am găsit deloc, nu e!

Am oftat, am suferit.

M-am tot gândit şi m-am socotit.

În a patra lună, într-un final, m-am resemnat, mi-am luat inima în dinţi şi am purces să spăl, în sfârşit, vasele din chiuvetă.

26 lovituri, dă-i și tu!