Am încercat orice!
De la o vreme, pe la mine prin castel au început să apară alte două tipuri de gângănii – în afară de Groparius Blogosfericus.
Primul tip e un soi de fluture maroniu, d-ăla de creşte prin pungile cu mălai; cred că are simţ artistic, fincă se asortează cu faianţa din bucătăria mea.
Al doilea e un tip de musculiţă beţâvă, d-aia de oţet; prespun că ştiu fetele că io-s chefangiu mare, stâlp de crâjmoteci, şi tot speră să se hrănească cu firimituri de beutură de la gura mea.
Întrucât nu sunt sigur de sexul vieţuitoarelor (dacă erau de sex feminin nu le-aş fi făcut nimic, da’ io nu dorm cu o gaşcă de masculi înaripaţi fincă nu mai stau în cămin! clar?), m-am hotărât să le extermin. În acest scop, am încercat o sumedenie de soluţii.
În prima săptămână le-am servit o doză sănătoasă de Raid; da’ fincă zburătoarele mele nu se uită la reclame, nu ştiau că trebuie să cam moară.
Apoi – am încercat să le aduc o şopârlă în ecosistem; după două zile, şopârla îşi dădea obştescul sfârşit, probabil din pricina unei indigestii teribile.
După o lună, am luat aspiratorul, l-am lăsat în bucătărie, şi din oră în oră aspiram pereţii pe care gângăniile stăteau la taifas. După ce am aspirat trei zile încontinuu, zi şi noapte, şi am semănat prăpăd în rândul lor, am renunţat: deja nota la curent îmi depăşea salariul, cu tot cu bonuri de masă.
Ulterior, nu am mai ieşit la ţigare pe balcon, ci în bucătărie: ale dreq muşte, că cred că o început să le placă să beie tutun, că parcă erau şi mai vesele şi mai zumzăitoare când duhăneam.
Le-am mai lăsat două zile, m-am mai gândit, şi am început să le fac terapie prin muzică: surdele dreq ascultau cu aceeaşi voioşie muzică ţigănească şi heavy metal, simfonică sau franţuzească (la Justin Timberlake, totuşi, parcă-parcă am văzut câteva căzute).
9 săptămâni mai târziu am încercat cu vorba bună, şi le-am zis ce zicea Albă ca Zăpada când se puneau pe mâna ei păsărelele; după ce mi-or intrat vreo doi fluturi în ochi, m-am potolit, m-am retras în baie şi am blocat uşa.
Am mai meditat, am incantat câteva mantre şi chiar m-am gândit să chem vrun popă. Am căutat apoi presupusul cadavru pe care goangele astea creşteau, nu l-am găsit deloc, nu e!
Am oftat, am suferit.
M-am tot gândit şi m-am socotit.
În a patra lună, într-un final, m-am resemnat, mi-am luat inima în dinţi şi am purces să spăl, în sfârşit, vasele din chiuvetă.
Ma repet: Gropare cata-te la cap ca nu ejti intreg la el (capu’ tau, adica)!
M2!….cunosc sentimentul.
Oarecum, euthanasia mustelor a devenit terapie pentru tine. Nici asta nu e putin.
vezi gropare dacaă nu le-ai dat cu sare?!aşa paţi. Sare, conservant, două aspirine, şi pe viitor să mânci din oală să nu mai faci mizerie, dacă n-ai fost în stare să-ţi iei muiere.
mai gropare vezi ca n-agiunge sa speli vasele tre sa duci si gunoiul.
mai bine nu mai da pe-acasa…asa sigur nu o sa ai baiuri cu mustele
am citit “ce zicea Albă ca Zăpada când punea mâna pe păsărica” =))
Crezi ca un asemenea lucru ar fi fost posibil in povestea fratilor Grimm? Sau ca se intampla de fapt dar a fost omis pentru ca a fost cenzurat de CNA-ul lor de povesti de-atunci?
eu creca trebuie sa speli si vasele in care tii beutura adica damigenele si sticlele de palinci si bere ca drosofila belalogaster acolo trage..))
Cu hîrtie de prins muşte di ce n-ai încercat?!?
trebuia sa te muti in alt castel. ce rost are sa mai speli vase cand esti senior?
Nimic nu stii … mustele sunt prietenii tai, sunt sanitarii bucatariei. Tu daca le omorai cum sa-si faca treaba!
Vasele nu trebuie spalate ci lasate ca mustele sa consume tot ce mai e pe ele, dupa le poti folosi in voie! 😀
[…] Al doilea e un tip de musculiţă beţâvă, d-aia de oţet; prespun că ştiu fetele că io-s chefangiu mare, stâlp de crâjmoteci, şi tot speră să se hrănească cu firimituri de beutură de la gura mea.(more…) […]
io n-am probleme d-astea, imi spal furculitsa in fiecare zi.
Asa m-au terorizat pe mine vro 7 luni niste molii nenorocite, care la fel nu auzisera de Raid. Asta pana intr-o zi, cand am descoperit ca se ospatau copios si silentios,impreuna cu familia lor numeroasa, din frumosul meu covor facut din lana naturala. Si daca n-as fi stat in chirie, as fi atuncat la tomberon si canapeaua pe care dorm, nu doar covorul.
PLASTIC – GROPARE !
plasticu’-i viitoru’.
Farfurii,tacimuri de plastic – dupa masa – la gunoi.
Sauuuuu ,intr-o vreme le parcam in vana plina cu apa .
Dupa doooua saptamini de stat la inmuiat , scoti farfuria din vana , o limpezeshti cu ” receptoru'” de la dush si gata – POTI MINCA.
Esti mai haios decat Huidu si Gainusa :)))).
E de inteles… La urma urmei nici Alba ca Zapada nu spala singura vasele. Data viitoare sa faci rost de o pereche de veverite – rezultatul e garantat.
mah!
daca vrei sa n-ai probleme si b de asemnea sa mananci acasa din farfurie, trebe sa le lingi, sau sa le jtergi cu pita! asa or muri iele de fuame! de fuame sa moara si aaia de fac Axionu!
si a mea o avut mujte de astea, da dupa ce m-am apucat de lins, imediat dupa mancat, n-o mai trebuit spalate…. mujtele o plecat singure… ca ele tot dupa lins ashteptau!
a mea = bucataria mea! 😀
Se numesc “muşte de kăkat” şi, până nu lipiceşti cum trebe hornul de la budă + schimbi buzduganul ăla wenge, nu schepi de mnealor!
vai de capu’ tău!io’s hărnicuţă,ador
mişcarea că mi’e teama să nu pun un gram pe mine….şi,şi nu-mi tre’ nici un franc.Fac eu ordine.
Ei,hai,accept 1kg de fructe 🙂
Zici ca ai incercat orice. Ai incercat si sa te resemnezi?
Din aceasta cauza am eu avioane de genul prin camera. Ce bine ca am citit articolul. Ma grabesc sa le arunc.
Deci, trebe musai sa-ti faci si tu o gagica, sa aibe cine sa-ti spele vasele!
@pescarita – areeee , nu tre’ sa-si faca gajica , io-r facut-o prekinii de la vulcanizare.