…dar numai (din păcate) la ultima gazdă a turului, (din fericire) un producător de vin: Liliac.

Înainte de asta, aşa cum vă spuneam, am mers la ClujFM să discut despre limbi, mai exact despre dulcele grai românesc şi secolul XXI, în compania unei doamne foarte miştok, Laura Pop, profă de română, şi a unui moderator aşijderea mijtok. Când s-a terminat emisiunea (voi primi podcastul în curând), m-am dus să mă văd cu cea mai mare gaşcă de bloggeri adusă în urbe anul ăsta (meritul, aşa cum vă spuneam, este TVDeCist prin excelenţă). Şi ajung eu la Fabrica de Bere, şi atâta m-am ramolit în ultimii ani că am aflat că jumate dintre ei, chipurile, mă ştiau deja, că ne-am văzut deja la PrinSibiulMeu (cum adică cine mi-a zis asta? un blogger… nu mai ştiu cum îl cheamă, Piticu, parcă).

Mno, nasol, mă aştept de-acum să încep uit chestii importante, gen câte beri am băut.

A doua zi, după ce în noaptea aia am deşărtat mai multe halbe către un pântec generos (nu mai ştiu câte; lecitină, vezi că vin!) am plecat către cramele Liliac, undeva prin judeţul Târgul Mureş. Ne-am băgat toţi în două microbuze, apoi m-am trezit  direct în braţele Ioanei Micu, jupâneasa podgoriei! Care un pic a pălit când m-a văzut, şi i-a şoptit degrabă ceva unui angajat (“grijă la ăsta, că ne bea toată producţia”).

Găsiţi, vă rog, deosebirile cu acest domn:

Turul de la Liliac a început cu prezentarea unor containere în care mustul dormea, cuminţel, da’ se mai foia printre aşternuturile de inox, că îl simţeam eu că e un pic neliniştit. Ioana (această Ioana Micu – vedeţi că ce apare acum în numele ArtVinium nu mai e sub semnătura ei) ne-a spus că strugurii sunt culeşi manual, sunt băgaţi în acest rezervor unde fac upload

stairway to heaven

către un pat unde se separă boabele de… no, de cotoru’ ăla de care sunt prinse de stau în ciorchine, apoi nu ştiu ce le mai face, da’ le separă şi de pieliţe, parcă, şi le pun la fermentat la exact temperatura care trebuie. Că aşa vrea austriacu’ ăla de dă bani la fermă, şi Ioana, că ea e jupâneasă acolo, vă repet.

(Maka m-o rugat să-i fac o poză din profil, să-şi dea seama dacă burtica lui e mai pântecoasă ca butoaiele de stejar în care se pune vinul în nu mai ştiu care etapă de fermentare) (ca să vadă cât vin poate lua cu el).

Vreau să vă spun că din momentul în care am intrat în vinărie, toţi bloggerii au început să saliveze, că băltea pe jos.

Dupa aia, am ieşit din hală şi am fost duşi la sere; la sere se depozitează strugurii din care se face vinul licoros Nectar, struguri care sunt lăsaţi să prindă îngheţul şi să se dezhidrateze, şi apoi, după ce-şi pierd vreo 70% din volum, sunt făcuţi vin dulce-dulce ca siropu’. Ciorchinii sunt cazaţi pe paturi de nuiele, şi cineva îi tot întoarce de pe o parte pe alta şi înlătură boabele cu defecţiuni.

Da, da, ye-ye-ye, e minunat ce se-ntâmplă la sere!

Ca orice viticultor adevărat, Ioana umblă mereu cu tirbuşonul după ea; sursele mele îmi spun că face duş cu el, şi doarme cu el sub pernă.

Apoi am mers biped către locul de degustare, iar pe drum am furat nişte nuci şi mai ales nişte struguri de la parohia care are în posesie ceva vie de pe-acolo; dar numai Dumnezeu poate să mă judece, deci îs relaxat.

Locul de degustare arată foarte fain, este pe un deluşor cu personalitate unde s-a construit un cort pe care l-au mobilat cu păpică.

Şi am început să degustăm. Feteasce, sau Feteşti, sau Fetiş – oare cum se zice la pluralul de la Fetească? Apoi nişte cupaj, apoi nu mai ştiu, că m-am pus lângă Nebuloasa, şi ea n-o băut, că trebuia sa meargă acasă la ea, în Timişoara, şi mi-o tot turnat mie, şi io am tăt beut, că mi-o plăcut.

Partea faină: bă, dacă vreodată aveţi ocazia să mereţi la o degustare de vinoase, mereţi. Pe cuvânt de Gropar că merită! Io, aflat la prima asemenea experienţă (mde, nu prea sunt ieşit prin lume) am crezut că e numai băşini, pahare ţinute cu degetul mic ridicat şi fonfănituri pretenţioase, vezi, Doamne, ce m-am ajuns; no, da’ să ştiţi că e mega fain. Miroşi la vin de te rupe aroma, îl studiezi dacă n-are treburi în suspensie prin el, îl giugiuleşti şi-i vorbeşti frumos, cauţi arome de butuc de vie; bag samă c-a fi şi asta vro ştiinţă de vrun fel. Mai ales dacă ai cu tine o directoare de vinuri ca Ioana, care ştie o groază de chestii (gen cine o făcut terasa de la Baalbek, da’ nu zice), şi la vinuri se foarte pricepe; şi e şi o gazdă foarte plăcută.

Alte detalii, că am halit excelent vită din aia care numa’ un pic se frige pe grătar cu salăţi şi prăpăstii, nu vă priveşte; d-aia nici nu vă mai zic. Vă mai zic numa’ că pe pagina de Facebook Liliac face concurs începînd de azi, şi puteţi merge şi voi la degustare dacă câştigaţi. Şi dacă vă trebuie să cumpăraţi online un vin făcut din struguri, vedeţi acilea, ni.

Ce mai vroiam să vă zic, că asta face toţi banii: la începutul turului, dom’ primarele i-o primit pe toţi bloggerii la el în castel, să le spună că da, bă, io-s ăla care are cont de Twitter. La prânz, Eftimie cel îndrăgit mere să mănânce la Memo 10, cantina primăriei; şi când iese afară îi scrie lu’ dom’ primar că pe stâlpul din faţa restaurantului de împinge tăvi nu este coş de gunoi. Dom’ primar, cum e el primar, pune mânuţa pe telefon şi în câteva ore stâlpul din faţa Memo 10 este înzestrat cu coş de gunoi. Jbeng! Ia d-acilea web 2.0 în capitala Transilvaniei.

Cluj Brands Tour este un eveniment TVDeCe realizat cu spijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsori principali: Farmec, Napolact, Ursus, Jolidon, Electrogrup, Arobs, Liliac, Gimmy, Lumea lumânărilor. Partener media: 24 FUN Cluj. Parteneri: Hotel Athos, Bistro Maitresse, Autonom Rent-A-Car, Webfactor.

PS: Felicitări TVDeCe-ilor pentru eforturi, şi partenerilor lor, care au avut curaj să se lase căutaţi la sedii; şi tuturor bloagherilor care au venit, că nu le-a fost uşor, că se vedea pe ei cât îs de obosiţi.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 9 comments

  1. borg Reply

    Vinu ca vinu, merita, ca e din struguri si mai ales ca e recomandat de Groparele. Da situl nu e prea intuitiv. Se imbarliga partea de prezentare cu aia de shop si cauti butonu de comanda si nu-l gasesti. Apoi, nu ar strica neste informatii despre transport, sa stie lumea daca vine curierul sau e nevoie de mers la posta dupa el. Personal, acolo m-am oprit si am renuntat, ca nu stiu ce adresa sa dau ca sa nu imi incurce programul.

  2. deaddy Reply

    E buna asta cu judetul Targu Mures. Io muuulta vreme vedeam CV pe masini si gandeam instant “judetul Craiova”, desi nu eram chiar la furat cu geografia patriei.

  3. Groparu Reply

    @ borg: o sa-ti zica Ioana ce si cum.
    @ deaddy: dac-ai sti ce emotii am avut ca s-a gasi vrunu’ sa ma puna la punct ca bloggerii nu stiu scrie si habar n-au de geografie! Si de nimic, de altfel!

  4. daniel rus Reply

    apoi io te-am auzit la radio si te-am laudat pe twitter si tot degeaba. tu nimic! oricum mi-a placut incheierea, aia cu dragostea si limba engleza. m-am distrat bine :))

  5. Groparu Reply

    @ daniel rus: am ţâşnit direct din studio în taxi şi apoi la Fabrica de Bere, iar a doua zi cu noaptea în cap drept în eveniment. Am ajuns seara acasă, unde am adormit, iar apoi toată ziua de duminică am lucrat. Până la 1 noaptea.
    Aşa că îţi zic amu: mersi frumos de advertising, praleo!

  6. Cata Reply

    Si ai beut Nectar din ala? Ca eu am gustat la Bucuresti, la lansarea Liliac, si ii bun rau 🙂 Si alelalte vinuri de la ei sunt excelente, dar Nectarul ala m-a dat pe spate: nu am mai gustat vin atat de dulce pana acum.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *