Year: 2018

Și? Ați intrat cu bine în 2018?

1. De sărbători, am mers la socri, anume ca să ne ridicăm transaminazele și colesteroalele alea rele cu proteină porcească, dar și palincească. Într-o seară, Gropărelu' dorește să repoziționeze televizorul ca să vadă mai bine desenele alea animale cretine cu Sponge Bob Pantaloni Pătrați. Televizorul pică și se sparge. Copilul urlă, că știe că dacă nu urlă el urlăm noi. Concluzionăm: da, am spart TV-ul, dar bine că nu l-o lovit peste picior. Trecem cu bine peste moment. 2. Venim de la Revelion: frigiderul stricat.…continue reading →

Jurnal de tătic singur – la final

Azi-noapte, pe la vreo 2, ajunge în sfârșit și nievasta acasă, după delegația în Kosovo și-n Albania - zona aceea cunoscută drept și ”Teleormanul Europei”. Cu exact 2 minute înainte, fiu-meu a țipat în somn și m-a trezit. Băi, nu știu, oare o simțit că vine? Și, cum o aud…continue reading →

Kovesi e profesoara aia de matematică de care-ți era frică în școala generală

Eram în Deltă la un coniac, în jurul focului. Invariabil, discuția cu avocații zboară (mă rog, fiind în Deltă, înoată) către procesele alealalte, alea grele: dosarele Flota, Bancorex-urile și BankCoop-urile, alegerile din Teleorman și tot pomelnicul ăla nesfârșit de procese cu nume grele, procese care fie trenează, fie se prescriu, fie se lasă cu condamnări cu suspendare și apoi ne trezim cu ei în fruntea țării, cu dinți stricați și guverne de pițipoance trecute. - Mama lor de porci, ziceam noi. - E! ziceau și ei, avocații. - Băi! Apropos, ce naiba se mai petrece cu procesul meu? Am un proces pe care l-am intentat unor plagatori faimoși, cu ajutorul avocaților cu care merg în Deltă (cei care mă citiți de ani de zile știți despre ce e vorba - apropos, săptămâna viitoare vă mai recomand doi avocați foarte buni din Cluj, pentru că merită!). Procesul de plagiat durează de 6 ani (!) și eu încă nu am primit un verdict final (!). - Ce să se mai audă? Merge mai departe! - Băi, da' de 6 ani...?…continue reading →

Jurnal de tătic singur, ziua a doua

Sună nievasta din delegație pe Facebook Messenger să ne verifice dacă mâncăm la oră cumsecade tocmai când mâncam la oră cumsecade: fiu-meu ronțăia o ciorbică, iar eu mă delectam cu o cină ușoară, că-s la dietă: - slană - ceapă albă+roșie - zacuscă de la mama mea sibiancă din Poplaca (da, satul ăsta există!) - niște telemea - legendarul salam de mistreț de la colega mea I. (al cărei prieten împușcă animale sălbatice delicioase și le transformă în mezeluri de casă - NU SUNT DE VÂNZARE, NU VĂ OBOSIȚI!) Băi, și calculez greșit timpul de răspuns și mă vede nievasta tocmai când duceam către musteți bunătate de pălincă! - Alo! (eu) - Iară bei? (ea) - Da' când n-am mai beut? (eu) - Ce face copilul? (ea) Fiu-meu se topește tot: - Maaaamiiiii... azi-dimineață am mâncat pateu! Și o zis tati să nu-ți zic.…continue reading →

Jurnal de tătic singur, ziua 1

- Tati, m-ai trimis azi-dimineață la școală fără ochelari; ai uitat să verifici dacă mi-am luat sticla de apă când am venit acasă, și mi-o rămas la școală; doamna învățătoare o zis că să scrii ceva în carnețel, și nu mai știu ce, că am uitat, și tu nu ești pe grupul de WhatsApp al părinților, că ai zis că nu-ți trebuie ție prostiile astea, așa că nu ai pe cine să-ntrebi, deci mâine mă voi duce cu cerința nerezolvată ȘI VA FI NUMAI VINA TA!!!! Plus că am mers azi la sport cu bluza aia pe care ți-am zis să nu mi-o dai, că e prea groasă și transpir și apoi mă îmbolnăvesc! Să vezi tu numa' ce-ți face mama când se-ntoarce. - Copile! Dacă-i spui lu' mamă-ta de astea, te omor cu mâinile mele, io te-am făcut, io te-omor.…continue reading →

Delegație în Kosovo

- Alo, Groparu? - E! - Da' ce tăt faci, ă? Au ăștia un stil să te-ntrebe ce faci de te simți imediat vinovat, zici că te-așteaptă de la ultima glaciațiune să ajungi undeva la ei și tu o tot lălăi, ca un ardelean. - Iaca! În mall. Nevastă + mall cu reduceri = vizită de 4 ore. - Bă, auzi... vii la ziua mea sâmbăta viitoare? - Facem sarmale la ceaun? - Facem! Că data trecută am făcut, no - Și unde o ții? - La Bâlea.…continue reading →

Când lucrezi cu indienii

Deci... la locul de muncă din cooperativa sorosista interacționez extrem de mult cu indienii (ăia din India, nu Pieile-Roșii, să ne-nțelegem). Deci zilnic, toată ziua numai indieni. Și acasă, într-o noapte, fiu-meu s-o trezit pe la 5 dimineața, s-o dus la pipilică singur... (deja e mare Gropărelu', ce știți voi!), și a greșit ușa de la camera lui și ne-am trezit cu el în pat, călare pe noi și buimac de somn. S-o învârtit el oleacă prin pat până să-și găsească poziția (pumni și picioare în cap la tati, și mai ales genunchi în părțile moi)…continue reading →