Mama l-a cumpărat de la Boromir cu 9.90 lei, că doară cine mai stă să-l frământe acasă, doar n-am căpiat.

N-a mai primit 10 bani rest, că n-avea vânzătoarea, și mama nu s-a învățat nici până-n ziua de azi să plătească cu cardul.

Plus că ea nu se ceartă cu nimeni pentru 10 bani.

Și când ai mers la ea de Paști, ți l-a pus să-l duci cu tine, împreună cu drobul, ouăle roșii și telemeaua de Sibiu.

Ouăle le-ai devorat într-un sfârșit, drobul s-a dus și el, iar cu telemeaua ai tras o mămăligă când a dat semne de oboseală; dar cozonacul îl ții acasă încă vreo 2 săptămâni, cu promisiunea fermă că-l vei mânca mâine dimineață. Cu iaurt și cu gem, dacă altcumva nu.

Și îl ții acolo, în punga pe care ai primit-o de la Catena când ți-ai cumpărat trifermentu’ de Paște. Ți-ai fi luat de altundeva pastilele alea, că nu-ți place Catena de când le face reclamă Arșinel-Piratul-Rinichilor, dar naiba mai are răbdare să umble de nebun prin oraș înainte de sărbători după niște hapuri: ai găsit o Catena deschisă, aia e, ți le iei de acolo.

Măcar nu ți-ai făcut și card.

Asta e, principiile țin fix atâta vreme cât ți-e comod să le ai.

Într-un final, după ce te tot amăgești că-i faci felul, într-o dimineață cedezi și-l aduci la serviciu, unde-ți îmbii mieros toți colegii să se servească, dar ei te refuză zâmbind cu scuze care mai de care mai alambicate (”mă doare limba de la cozonac”, bă, ej nebun…?).

Ultima soluție, îl pui într-o farfurioară și-l lași undeva unde are toată lumea acces, la vedere, că te gândești că de-aia nu-l vrea nimeni, că le e rușine de tine. Poate rămâne un coleg să facă niște ore suplimentare și-l va lovi glicemia aia scăzută de la ora 7 seara, când ar mânca și mocheta din birou dacă ar avea zahăr pudră pe ea.

Și speri, și speri.

Într-un final, după ce a stat acolo abandonat și s-a uscat ca rumegușul, femeia de serviciu își calcă pe suflet și aruncă la gunoi munca marelui producător de panificație.

Muncă de fix de 9.90 lei, că atâta costă un cozonac Boromir, cine mai stă să-l frământe acasă, doar n-am căpiat.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 10 comments

  1. Nemultumitu' Reply

    O felie, doua, trei de cozonac, neaparat Boromir, cu lapte rece… Hmmm, imi creste glicemia numai cand ma gandesc. Dar cine tine cont?

  2. Ioana Maria Reply

    Puteai sa il folosesti ca blat de prajitura, il taiai in felii, turnai peste el: ness/ cafea/ compot de visine/ lapte. Dupa aceea puneai peste blatul insiropat sarlota/ budinca de vanilie/ cafea/ cacao/ capsuni/ etc… si peste treceai cu maxim dispret cu tubul de frisca. Lasat putin la rece si…… nu iti mai parea rau de cozonacul Boromir. Pofta buna!

  3. neamtzschantz Reply

    cind ma gindesc la craciunurile si pastele din romania in copilaria mea unde mama mea petrecea 2-3 zile claustrata in bucatarie la munca silnica grea, ma gindesc doar ca nici mort n-as face asa ceva nevesti-mii si nici mie. si nici indopeala aia, crapelnita aia fantastica de persoane scapate din grote dupa iarna nucleara nu mi-as mai face-o.
    romanii faceau unele timpenii fantastice carora le spuneau apoi traditie.

  4. Simona Reply

    Din punctul meu de vedere, locul cozonacului poate fi luat de alte prajituri de casa mult mai gustoase care, cu siguranta nu vor mai ramane sa se usuce pe masa.

  5. Traian Reply

    După mulți ani de lurking pe aici, e prima dată când nu înțeleg “ce a vrut să zică autorul” 🙂

  6. Kopa_Kopan Reply

    Cozonacul se consuma cu usturoi verde si ou fiert. Daca puneai si astea langa conzonac, se gaseau amatori…

Leave a Comment

Your email address will not be published.