(pe când Gropărelu’ se speria de artificiile de 1 Decembrie de la Cluj, prietenul Marz, debutant acilea pe blog, gropărea prin Cracovia)

Cum era sa-l lasam pe colegul I., cracovian temporar, sa bea singur bere cu miere sau visine de ziua nationala ? Asa ca am decis (noi, doi alti colegi de facultate) sa mergem la el, la Polanda, sa bem si noi bere blonda, normala, ca de-alea cu arome naturale n-am putut. E drept ca noi planuisem de multa vreme sa mergem, dar nevestele nu au aflat decat cand am facut o vizita de socializare intre familii si dupa ceva beri ne-am facut curaj si am pus problema pe masa. Sfat practic: e mai simplu sa ceri ceva de la nievasta (vorba unui ilustru autor contemporan) cand e un strain la tine, ca in cele mai multe cazuri factorul decident nu va striga din prima, ci va fi un delay care se calculeaza dupa formula (dV+15 uT)/h. In care dV= durata vizitei, uT= unitate temporala, in general secunda. “h” am pus sa fie formula mai complicata, sa-i zicem ora, ca la mate n-am retinut literele.

Revenind la becalele noastre. Pregatirile s-au facut pe fast forward, ca de marti, cand era sigura treaba, pana vineri la prima ora, cand urma sa plecam, nu e prea mult nici macar in “bullet time”, darminte la noi, la ardeleni. Asa ca am facut repede o lista mentala, am imprumutat un GPS, niste lanturi pentru zapada, ca auzisem ca trecem prin muntii Tatra (pe urmele gloriasei armate romane, care a maturat cu Wehrmachtul pana in zona aia, asta dupa ce am intors inteligent armele cu teava inspre ei, nu inspre noi, ca la Stalingrad) si lanterna, saci de dormit cu fermuar. Am vrut sa imprumutam si benzina, dar nu am gasit pe nimeni interesat, asa ca ne-am resemnant si am cumparat de la compania nationala OMV. Da, astia-s aia de la Viena descalecati a doua oara la noi, care ne-au cumparat resursele de la Nastase contra oua. Sper ca inca si le numara in gand cand scapa sapunul prin centrul de recreere in care e acum. Apoi, de cu seara, am pregatit sandviciurile, cocacolele si batoanele energizante snickers – pe bune, te scot astea din amorteala mai ceva ca Taurul Rosu.

Si a sosit ziua plecarii, zi de sf Andrei, caruia ii multumim pe aceasta cale ca ne-a oferit zi libera nationala, sa traiasca anul electoral. Prin Romania am zburat ca vantul, am oprit doar la Negreni; mergatorii romani spre laptele si mierea din vest pe drumul E60-ului stiu locul, e deja oprire obligatorie. Am mancat din punga in fata restaurantului si am baut 1 (una) cafea ca sa putem merge la baie si sa vedem ca le curge apa la robinet ca jetul unui dependent de Prostamol ramas fara doza de o luna. Avantaj ei.

In Bors am observat ca suntem nici acum in spatiu Schengen, deci ne-au controlat de buletine, le aveam la noi, asa ca nu am avut probleme, va spun doar ca la granita buletinul e valoros ca Audiurile si Mercedesurile vamesilor de la Bors. Am impresia ca nici nu te lasa a iesi din tara fara el, sa nu iti pierzi identitatea culturala in strainatate. O solutie pe care i-o recomand lui Tokes, pe el parca l-am auzit ca se temea de pierderea identitatii. Ungaria a trecut ca un vis, al Ungariei mari (o mica rautate… desi-n general sunt foarte de treaba), ca politicienii lor ne-au facut autostrazi, nu ca ai nostri: da, noua, ca procentul de masini cu numere de Romania si Italia (se stie ca acolo traiesc o parte din romani, aia din partea lui Traian) e mare. Am remarcat doar un lucru destul de important, ca inainte de Miskolc e Iadul pe pamant si vor sa ne corupa prin energizante. Nu am fost pe faza sa facem poza (nu, nici la intoarcere, ca am zis deja ca suntem ardeleni si, desi ne-am intors tot pe acolo duminica inca nu ne picase fisa), dar am gasit poza pe net. Ia dovada!

Am ajuns in Slovacia, unde un nene rau (o sa vedeti mai incolo ca numai oameni rai sunt in tara asta) ne-a zis de cum am intrat: “brlablr”: ne-am conformat si am prezentat actele. Se pare ca pentru romani granita spatiului Schengen se dubleaza pana la urmatoarea vama, sa fie siguri ca am inteles ca suntem cetateni europeni. De mana a doua. Si n-am putut sa ii zic “Tu stii cine sunt eu ? Eu sunt cetatean european!”, ca nu cumparasem inca nimic sa pot returna in 10 zile. Nu-i bai, am trecut de ei si la primul tufis ne-am mictionat pe tara lor. S-au sesizat, se pare, veti vedea mai incolo. Apoi Caşovia (ei din ceva motiv ciudat ii spun Kosice), Presov si Poprad. Si astea-s orase. Slovacii au si n-au autostrazi. Cand urci, cand cobori, ca-s in constructie toate, dar vigneta am platit pret intreg. Nu am putut-o returna, dar inca nu au trecut 10 zile, o sa vad daca imi vine bine si, daca nu, o returnez.

Slovacii astia au muntii Tatra, numiti dupa camioanele alea misto. Sunt faini si ei, se vede ca-s neam cu Carpatii.  I-am trecut bine, ca aveau un Transtatrarian si ei. Apoi am intrat in Polonia, cu granita semnalizata printr-o tablita care cred ca initial fusese de trecere de pietoni, ca arata fix la fel. Polonezii va zic eu, din observatii directe, isi datoreaza cresterea economica din timpul crizei faptului ca fac sosele inguste. Desi da, au masini normale si ei, nu mai merg doar cu polski fiat. Dupa ce am strabatut ambuteiajele lor, care-s mai naspa decat ale noastre, ca-s poloneze, si o mica deviere de cca 15 km, ca Ioana, ghida noastra din GPS, cauta ceva prin tufisurile poloneze de pe drumurile lor cele mai inguste, pe care noi le-am numi alei, am ajuns in Cracovia la colegul I. Pentru cei care-l cunosc, e tot chel tot.

Cracovia asta e un fel de oras intre Cluj si Bucuresti, mai mare decat primul si mai mic decat al doilea, deci e intre ele. E mai pus la punct decat Clujul, dar si mai pus la punct decat Bucurestiul, deci e tot intre ele, ca are penalizare ca e polonez. Nu detaliez cum am realizat punctajul, dar va asigur ca e transparent. Noaptea vine la ei mai repede, ca vor sa ii imite pe nordici, dar nu le prea iese, ca-s mai la sud. Oricum, am simtit noaptea din plin, la fel cum am simtit si ploaia si frigul pe care ei le suporta nationalist, as zice, ca am vazut multi cu pieptul dezvelit ca statuile de patrioti. N-am apucat in prima seara sa vizitam prea multe, ca eram foarte obositi, dar tot am ajuns prin centrul Cracoviei si cartierul evreiesc, care am aflat ca este fara evrei din motive imputabile altora, nu a polonezilor.

Asadar, doar de dimineata am inceput turul de forta in vizitare, ii multumesc din nou si pe aceasta cale ghidului nostru, colegul I, care s-a documentat serios cateva luni inainte sa ajungem, cu intentia vadita de a nu ne dezamagi. Ne-a purtat asadar in cercuri (gandeai ca n-am observat, neica? – aluzie la replica din nuvela lui Caragiale, ca nici mie nu mi se pare foarte evidenta) prin tot orasul sa ne arate polonezele cladiri si locuri istorice. Si polonezele, si polonezii. Care sunt destul de multi, pe la 40 milioane, raspanditi, se pare, in toata tara. Oras frumos, istoric, dar foarte renovat din banii nostri europeni, bineinteles. Las placerea descoperirii lui la toti cei care vor, merita sa mergeti. Mai ales ca nu am vazut pe acolo iscoade romanesti camuflati in cantareti la acordeon sau deghizati in cersetori, deci nu ne urasc pe noi, cetatenii romani, mai tare decat pe alti straini. Plus inca mai este acolo colegul I. care face cinste neamului. Si noua ne-a facut cinste, ca era si 1 Decembrie si am baut pentru Romanica, tarisoooaaaara mea. Am vizitat rapid si un mall pentru niscaiva cadouri, dar nu recomand astfel de vizite nimanui, ca-s fix ca la noi, e clar ca ne-au copiat magazinele, pana si numele sunt la fel: Zara, Sephora, real, H&M etc.

Drumul de intoarcere a fost ceva mai scurt, ca nu am facut bucle pentru Ioana GPS-ista, dar ceva mai inzapezit, ca pe Tatra ninsese. Am reusit sa trecem fara evenimente majore si am intrat in Slovacia unde un alt nene slovac rau, politist in masina undercover, ne-a facut o poza. Pe radar. Prefer sa uit acest episod si-l trec sub tacere, ca nu incurajez astfel de comportament. Sta-le-ar PIB-ul crescut asa in gat. De ciuda, sfanta Duminica a inceput sa de drumul la ninsoare. Eat this, mr slovak policeman. La unguri in schimb a plouat, ca sa le ude terenurile agricole. Care-s toate lucrate, spre deosebire de ale noastre, care-s parloaga, sa nu ravneasca strainii si dujmanii la ele. Deci as zice ca ungurii ne iau la productia agricola, dar ce potential avem… Cand ma gandesc deja creste mandria de roman in mine. Pe autostrazi iar ne-am intalnit compatriotii, pentru ca, asa cum ziceam mai sus, fraierii ne-au facut autostrazi pe care noi le folosim la greu. Am uitat sa zic ca de data asta nu ne-au asteptat si controlat la granita slovaco-ungara, ca stiam ca ne intoarcem acasa, deci era ok.

Romania ne-a primit calduroasa, 7 grade, fata de 1 grad mititel la polonezi si ne-am intalnit in OMV-ul din Oradea cu ceilalti clujeni plecati la verificat granitele Schengen. Apoi am inceput cursa pe E60 Oradea-Cluj, cascadorii in Audi, BMW si Mercedes oferind, ca de obicei spectacolul obisnuit de depasiri imposibile.

Recomand, asadar, Cracovia. Eu cu siguranta intentionez sa ma intorc cu familia sa vad si Auschwitz-ul (nicio aluzie aci), pe care l-am pierdut de data asta, ca era prea departe de oras pentru o singura zi de stat acolo.

Guest post de Marz

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 8 comments

  1. nairpic Reply

    Nice! Doar ca or fi ei 40 milioane de Craciun, cand is toti acasa. Prin bungalow-urile din campingurile olandeze (si au astia cate un camping cam la fiecare 10 km patrati) is numai polonezi. 4 intr-un bungalow, min. 10 bungalow-uri in camping, un camping la 10km patrati…math i can’t do…

  2. Mihai Motrescu Reply

    mie mi s-a parut buna cafeaua la negreni, am gustat-o mergand la oradea….cat despre slovaci mie mi-au placut mai mult, am stat o luna in bratislava

  3. omu' muncii Reply

    fuuarte tare mi-o placut formula ta inainte de plecare , atunci cand erai la cershitu’ plecarii…….

  4. Vikingul Eduard Reply

    “Cascadorii in Audi, BMW si Mercedes oferind, ca de obicei spectacolul obisnuit de depasiri imposibile.”

    Ce vorbești tu, în România?

    Nu.

    În caz că ai uitat, clasicul Logan albastru închis este pe locul #1 în Topul Mondial Al Mașinilor Cu Care Imbecilii Fac Depășiri Fără Vizibilitate Și Trebuie Tu Să Le Savezi C*rul.

  5. colegu I Reply

    @Marz: rau imi pare ca n-ati ramas macar cu o zi mai mult: tie ti-ar fi dat motive sa lungesti istorisirea de mai sus, iar mie mi-ar fi dat prilej sa rîd mai mult timp citindu-te.

    @Groparu: inteleg ca esti ocupat pina peste cap cu procesul integral de cultivare & valorificare a usturoiului (sper sa-i ajunga miresmele nu doar pina aici, ci si mai departe), dar ti/mi-ai fi facut un pustiu de bine de ti-ai fi pus fundu-n masina cutezatorilor M&R. poate data viitoare…

Leave a Comment

Your email address will not be published.