La un moment dat, îl văd pe celebrul meu naş Greuceanu că intră online! Pe Yahoo Messenger! Ca-n 2001!

Greuceanu nu intră pe Messenger decât în două scopuri: 1. Să-i spun un banc, să nu-i fac negre zilele; 2. Să-i spun două bancuri.
Greuceanu: Zi mă! Zi!
Io:

Mă scoală nevastă-mea într-o noapte:
– Scoală, mă!
– Ce-i, tu muiere?
– E cineva în cameră la copil!
– Ce?
– Nu ştiu! Ia-ţi bota de baseball şi mergi şi vezi!
Îmi iau bota de baseball, deschid uşor uşa de la camera copilului… şi jbeng! Îi trag una unei arătări de 2 metri care se aplecase peste patul pruncului… Aprind repede lumina:
– Cine eşti?
– Hâna Măhehută!

– Haha! zice Greuceanu. E fain, dar nici pe departe la fel de fain cu ce am păţit io cu dintele lu’ aia mică!
– Sunt tot o ureche uriaşă! i-am zis.

Şi mi-o zis.

Deci îi cade al doilea dinte lu’ aia mică a lui. Pentru referinţă: dintele de jos, din centru; îl ştiţi. Mere Greuceanu să-şi ia fata de la socru’, de la bunicu’…
– Să ştii, tăticule, îi zice bunicu’ ca din cartea de poveşti, că i-o căzut fetii un dinţisor la grădi’…. iote-l!

Şi scoate o cutiuţă de la inelul lui de logodnă din 1410 î.e.n., şi-l deschide ca pe un safir de la zei…
– Hahaaa! zice Greuceanu, uite ce fată mare are tati! Şi cum deja îi cresc dinţişorii corecţi, şi azi mâine îi vin peţitorii! Hai să merem acasă, să punem dinţişorul pentru Zâna Măseluţă, scumpa lu’ tata…

Doamna Greuceanu lucra de noapte, deci era fix numai Greuceanu cu fetele acasă. Ajung ei acasă la ei, unde:
– Uite, scumpa lu’ tata! Ca data trecuta… pun dinţişoru’ în geam, să vie Zâna Măseluţă să-l ia, să-l puie pe cer…
– Pune-l tati, mai încolo, să nu cadă pe jos, că ultimul l-am căutat 40 minute cu bricheta pe covor…
– Aia o fost un accident, zice Greuceanu.
– Nunu! Io îl pun într-un păhăruţ, să nu se piardă! zice aia mică.
– Pune-l! E OK, zice Greuceanu.

După ce pune dinţişorul în păhăruţ, Greuceanu pune şi fetele la culcare… apoi aşteaptă să-i vină un angajat cu raportul, că aveau o lucrare pe undeva; că v-am mai zis că e regele pavajelor.

Pe la vreo 11 seara, apare şi angajatul… mno, obosit şi stresat că, după o zi de lucru în tura de după-masă, trebuia să mai dea şi raportul de predare…
– Hai înăuntru, numa’ să nu faci zgomot, zice Greuceanu, că tocmai ce-am pus fetele la somn.
– E OK, zice angajatul.
– Bei un whisky?
– Da, zice angajatul. Ai gheaţă?
– Am. Ia-ţi paharul ăla de pe pervaz, îţi aduc acum gheaţă şi whiskey; şi-apăi îmi povesteşti cum a decurs predarea.

Ce s-o mai lungim? Mai are rost s-o mai lungim? Chiar credeţi că are rost s-o mai lungim? N-o mai lungim:

Greuceanu: săpt asta nu mă mai duc la grădiniţă decât până în faţă, nu mai cobor din maşină… n-aş suporta să mă întrebe educatoarea: “Da’ de chiar i-a băut domnul acela dinţişorul fetei? De chiar l-a băut?!”

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. Marian S Reply

    Asta e chiar nasol…. angajatul trebuia reţinut până când… recuperau obiectul. Cum naiba să-ţi baţi joc de un dinte destinat Zânei Măseluţă??? 😆

    După aia trebuia dat afară – azi înghite un dinte, mâine fură la fel o bordură…

  2. Gigi Reply

    De acord! Nu are rost să o mai lungim! :mrgreen:
    O soluție la îndemână ar fi fost să-i pună angajatului o fusțiță alba, să-i dea o baghetă și, de data asta, să facă el pe ….zânul! Așa, exact ca în reclama aceea! 😎

  3. ady Reply

    ultima oara am intrat pe mess acu’ vreo 3 luni. primisem de craciun telefon nou, ultra-mega-smecher (inca e mai destept ca mine) si intr-o zi, dupa ce butonasem toata dimineata, imi afiseaza un mesaj sictirit ca nu mai vrea sa se joace cu mine decat dc ii dau o parola si ca am trei incercari, ca-n poveste. io ma uit la el, el la mine. decid c-o fi de la baterie. :mrgreen: il duc acasa, il pun la incarcat, incerc si parola, el zice ntz, mai ai doua incercari. dau un mail disperat lu’ fratelor (lucreaza la furnizorul de telefonie mobila cu pricina), pe ambele adrese pe care le stiam. mai bag o parola, telefonu’ zice ca mai am o incercare, dau un mail si la cumnata, tot pe vreo doua adrese “zii lu’ barbata-tu sa-mi raspunda”, ii dau mail si lu’ tata “zii lu’ fi-tu sa-mi raspunda la mail, ca mor aci”. nu raspundea nimeni.
    acu’ io nu sufeream ca nu mai pot vorbi la telefon sau intra pe mail pana a doua zi cand as fi putut ajunge la un service, dar n-am ceas desteptator in casa. :cry
    si pe cand ma perpeleam io ca o friptura pe gratar, ma paleste amintirea ca un pretin comun e tot timpul pe mess. bag vreo 3 buzz-uri si un mesaj disperat si astept, astept si tada, imi raspunde cineva. ba chiar coincidenta, fratelo era in vizita la pretinul cu pricina si m-am conversat direct cu el. firma cica facea niste up-date-uri periodice si unele telefoane ultra-smechere mai vor o restartare. in plus una din parolele pe care le bagasem era corecta, dar telefonul avusese probabil chef sa-mi arate ca-i mai smecher ca mine, de parca n-as fi stiut. 🙄 nus’ ce face zana maseluta, mai am pana s-o intalnesc, iar in copilaria mea ciorile se ocupau cu stransul dintilor, dupa ce-i aruncam pe casa, dar mess-ul salveaza vieti. (cred ca le-am facut seara oamenilor atunci 😆 )

Leave a Reply to Marian S Cancel reply

Your email address will not be published.