Chelneri zâmbitori, restaurante care serveau cafea, autobuze pe jumătate goale, piețe neaglomerate, oameni amabili și binișor îmbrăcați, alimentare în care găseai alimente!!! Zici că înșiși comuniștii au tras filmarea asta marca British Pathé care prezintă România ca o curiozitate socialistă unde oamenii erau fericiți și calmi și-și vedeau de treabă.

Poate că așa și era, mai ales dacă nu erai chiabur, legionar, partizan, intelectual, țărănist, liberal, aristocrat – sau copil al vreunuia. Sau dacă pur și simplu nu-ți convenea ce vedeai prin fabrică și erai și vocal. Sau dacă ziceai un banc în care Stalin, Dej și Ana Pauker intră într-un bar de zi – în timp ce te aflai în compania nepotrivită.

Pentru sexagenarii prinși între vremuri, pentru inadaptabilii cronici și pentru țâncii fără alte calificări decât apăsat inima pe Instagram la o poză cu #bucutze, probabil că perioada aia în care ”toată lumea avea servici” pare idilică și dezirabilă: nu eram sclavii multinaționalelor, primeai de la stat apartament, era respect, maică, lumea știea de frică. Pentru cei însă care am prins foamea, frigul și minciuna din perioada aia, filmul ăsta are doar o valoare documentară pe care o prețuim cu detașare.

Cu foarte, foarte multă detașare și cu sentimentul că suntem cu adevărat norocoși că am scăpat de ei.

Dacă om fi scăpat cu adevărat de ei.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. andu YY Reply

    ce nostalgie frate?
    nimic nimic
    in timp ce era făcut filmul asta mureau oameni in pușcăriile comuniste de influență sovietică.
    Arhitectura aia există si acum.
    Deci care-i treaba?
    ce e cu filmulețul ăsta de propagandă?

    • Groparu Nemernic Reply

      În Occident ”nu se știa” de deținuți și de tratamentele inumane.
      Poate filmul ăsta a apărut pentru că obosiseră și ei să se tot teamă de Estul sălbatic. Habar n-am. E de văzut ca valoare vizuală, nu neaparat documentară.

      • tudor

        Nici noi nu stim nimic acum de detinutii uiguri din China.
        Bai, fac astia niste telefoane Huawei, jos palaria!

    • unu' Reply

      @andu
      nu era nimic rau in arhitectura aia. a mai ramas cate un pic din ea pe ici pe colo. ce exista acum sunt urmarile sistematizarii din ’74. Romania anilor ’60 era mult diferita fata de ce a venit dupa ’70. anii ’80 au fost crunti.

      • Andu YY

        catre “unu”
        Tocmai de aia am zis de arhitectura, e tot aia , o avem inca si e OK, nu are de ce sa apara pareri de rau.

  2. luminita Reply

    Romania idilica. Bucuresti-Parisul estului. Poiana Brasov. Mamaia. 1964. Inca nu era atat de rau. Anii 80 au fost cranceni.

  3. Attila Reply

    Pai asta e perioada (inclusiv anii 70) de care povestesc cu nostalgie. Ce bine era. De 80′ au uitat convenabil sau si mai rau – ei s-au descurcat.

  4. mac gregor Reply

    Ba, unii nu sunt in stare sa se uite in istoricul unui datornic.

    Anii 70 –
    – Ceausescu ia un imprumut de miliarde de euro
    – Datornicul are de toate, si-a luat haina de blana cu sumudliuc

    Anii 80
    – Ceausescu da inapoi imprumutul, desi nu mai are alta sursa de venit
    – Datornicul si-a vandut blana cu sumudliuc la jumatate de pret, mananca orez cu apa si sta pe intuneric sa nu plateasca curentul

  5. RipAhoratiu Reply

    🙂 Toti aia care “sunt nostalgici” au prins si anii ’80, man. Ca devenire istorica, anii 80 sunt si rezultatul inundatiilor din ’72 si cutremurului din’77.
    Orice tip de societate are, invariabil, si lucruri pozitive. Si nu poti sa nu regreti schimbarea unora in rau.

  6. Lucia Reply

    Ne legăm de trecut și uităm să ne bucurăm de prezent. De câteva zile s-a dat liber la vamă. Nu la vama de pe literoral, ci la cea care ne duce spre Grecia! 😀

  7. Bancheru Reply

    M’sieu Gropar, puteti sa ne faceti un refresh la bancu’ cu Domnii Stalin, Dej si Ana Pauker si numitul Bardezi?

    S-au pierdut in negura timpului bunatate de bancuri…

Leave a Reply to Bancheru Cancel reply

Your email address will not be published.