Un Om
Am tot stat şi m-am gândit dacă să scriu asta, că veţi zice că am devenit o lichea sentimentală de când mi-o plâns pruncu’ la mine în braţe când am fost cu el la vaccin.
Tanti Jeni a fost colegă cu mama, da’ amu e pensionară. Este o doamnă foarte plăcută şi foarte mică. Şi foarte cumsecade, şi mega foarte plăcută, toată viaţa ei a zâmbit cald. Locuieşte în Vasile Aaron, cartierul muncitoresc al Sibiului. Prin zonă locuiesc şi părinţii gropăreşti.
Tanti Jeni stă într-un apartament cu două camere, confort trei.
Tanti Jeni nu are familie.
Avea, odată.
Dar mai demult, venind de la serviciu mai devreme, şi-o prins soţul în pat cu alta. No, scandal, inima rănită etc.
Tanti Jeni e tare. A divorţat, s-a recuperat, a continuat să meargă la serviciu, mai ales că fetiţa ei de 8 ani rămăsese cu ea, şi avea toate motivele să meargă înainte.
Bărbatul celei cu care o înşelase fostul ei soţ era în pârnaie la vremea aceea. Şi când a ieşit de la zu haus, s-a dus direct în faţa blocului unde locuia tanti Jeni. A aflat care e fata lui tanti Jeni, a răpit-o, a dus-o în cimitir şi i-a făcut chestii pentru care oamenii mari ar trebui castraţi şi apoi împuşcaţi. După care i-a şi sucit gâtul. Asta ca să se răzbune pe fostul bărbat al lui tanti Jeni.
Tanti Jeni e tare. Nu a doborât-o nimic până acum, aşa că şi-a înghiţit durerea (niciodată nu voi şti cum a reuşit), şi a continuat să-şi vadă de zilele ei.
După o vreme, mama lui tanti Jeni a făcut cancer. A vândut tot de la ţară pe mai nimic, a adus-o la ea în apartamentul ăla cât garsoniera mea. A mers cu ea la doctor luni şi ani de zile.
După încă o vreme, tanti Jeni a făcut şi ea cancer. A mers cu mama ei la spital, una într-o secţie, ea în cealaltă. Două bolnave. Şi-a pierdut părul cu ocazia asta.
Cînd au ieşit amândouă din spital, ea, mai înzdrăvenită, şi-a făcut un calcul, a mers la bancă, a luat nişte bani împrumut, nu mulţi, că mai avea şi ea ceva pus deoparte. Şi-a renovat apartamentul. Nu lux, ci decent. A plătit totul înapoi, corect, până la ultimul leuţ. Din pensia ei din care trăiau două femei, că pensia mamei – pensie de agricultor, ceva sub un milion.
După o vreme, mama lui tanti Jeni a murit. După cum zicea Sadoveanu: “în ţara noastră, înmormântările costă mai mult decât nunţile”.
După altă vreme, cancerul lui tanti Jeni a recidivat. Rău de tot. Tanti Jeni nu mai avea bani, dar şi-a făcut în continuare rutina la doctor, cum a putut.
În perioada asta, mama gropărească s-a operat la genunchi, gonartroză sau coxartroză (le tot încurc). Tanti Jeni i-a troznit o supă, în ciuda protestelor mamei, şi, şontâc-şontâc, cu cancerul în oase, s-a dus la spital la mama, s-o hrănească, că tata numai păpăradă ştie găti; şi şi pe aia o arde de tigaie.
Anul ăsta, Groparu s-a însurat. Pentru că o iubeşte pe mama, tanti Jeni mi-a trimis prin mamaşa un mic cadou de nuntă, un plic cu cîteva sute de lei înăuntru. Am dat din cap ca un cal nărăvaş când mama mi l-a arătat, dar m-am înmuiat când mi-a spus că tanti Jeni mă roagă frumos să nu fiu catâr.
Şi amu, tanti Jeni este în ultima fază, se pare, cu metastaze rele, da’ rele de tot. Şi doctorul zicea că sunt slabe şanse să prindă 2011. Că îi face sora medicală transfuzii acasă, aşa de rău e. Şi e singură, numai cu câteva prietene care mai vin pe la ea.
Postarea asta am scris-o nu ca să strâng fonduri, că te pişi pe ei bani. Am scris-o ca să nu mai aud pe nimeni în jurul meu că se plânge că ce grea e viaţa în România.
Update: Tanti Jeni s-a dus acolo sus ieri, 24 februarie 2011. Doctorii nu ii dădusera mai mult de cateva săptămâni, dar ea a luptat ca la Termopile şi a mai trăit 3 luni, deşi ajunsese la două morfine pe zi: mânca, apoi regurgita ce mâncase, apoi mâncă iară. Şi nu se lăsa! Dumneze s-o ierte.
Intentia ta e foarte faina, dar omului ii e in natura sa ii fie, in primul rand, mila de el insusi inainte de altii. Asa ca tot o sa ne plangem ca nu avem bani sa ne cumparam haine luna asta si o sa o resimtim ca fiind o mai mare tragedie, ca doar deh’…asa e omul.
Cand am impresia ca-mi merge rau, ma gandesc la “La vita e bella”, desi ala e numai film. Acum ma pot gandi si la ceva real.
M-au năpădit lacrimile … aşa oameni, aşa caracter!
O, Doamne?!
………………………………………
Mersi ca mi-ai amintit!
tu groparu, m-ai facut sa imi pis ochii. 😥
Nu pot sa nu te aplaud si pe tine, Gropare, pentru ca sunt foarte admirabili si cei ce observa acest tip de oameni din jurul lor, cum e tanti Jeni
Trist,trist ,mi-au dat lacrimile, sa-ti bagi ceva in ea de soarta.
Si cu ala care si-a batut joc de fetita cu el ce a fost?
Ma inclin.
mi-au dat lacrimile, pe bune.. Dumnezeu sa o aiba in paza sa pe tanti Jeni.
Nene Gropare si io is una care te citeste in tacere de ceva vreme, da’ azi mi s-o oprit sufletul in loc cand am dat peste postarea asta. Credeam ca am probleme, mari de tot. N-am. Zi-i lui tanti Jeni ca cineva-i saruta mainile pentru lectia de viata si ii multumeste ca i-a aratat drumul pe care trebuie sa il aleaga. Desi n-o cunosc, nu am sa o uit niciodata.
Mi-a plăcut cum ai povestit, pentru a completa de la mine, fără a demonstra nimic prin asta; aceste peisaje tragice acoperă globul în fiecare secundă. Demn este faptul că ai scris despre asta. 😐
Deci, n-am cuvinte. Eu nu prea comentez pe blogurile pe care le citesc… Mi-au dat putin lacrimile.
nasol….imi pare rau pentru ea 😥
unde lucuieste tanti jeni,mai exact? craciinil poate veni sia tanti cu surprize ca la fiecare .
🙁 gropare, am plans ca o muiere
Dumnezeu s-o hodineasca si sa nu uite sa puna tot un astfel de om in locul ei in lumea asta!
E uimitoare puterea omului de a se ridica si de a o lua de la capat, indiferent de tragediile care-l incearca! Ma inclin si eu, umila , in fata acestor suflete atat de greu incercate!