Un nume frumos de fetiță pe care nu-l vei da niciodată fiicei tale
“Un nume ce-i? Un trandafir, oricum
Îi spui, îți dă același scump parfum!”
(Romeo și Julieta, traducere Dan Duțescu, dacă nu mă-nșel – actul II, scena 2, efect romantico-erotic garantat).
Zilele astea, o pârdalnică de răceală disperată mi-o atacat familia din flanc: Gropărel, nievastă și – și mai și – soacra. Bagă ăștia ai mei în ei la vaccinuri cu portocale că Olivia Steer vrea să boteze o constelație de leurdă cu sălățică sălbatică după numele lor. Toată casa e numai mucișori, tuse și buze crăpate și rețete naturiste.
Și priviri blânde, cu sprâncenele adunate ca la pisoi.
În fine.
Asta înseamnă că Groparu se face mai prezent în viața de noapte a familiei – adică asist și eu la procesul de adormire a moștenitorului, că nievasta nu-i mai poate spune povești de atâta tuse (îs faine momentele astea, că auzi faze gen: ”tati, da’ noi de ce vedem lumina?”).
Și, în seara asta, odată numa’ ce-i izbucnește la Gropărelu’ ideea fix în cap:
– Tati, ce-nseamnă David?
– Păi David e un nume, zic eu.
– Da… da’ ce înseamnă?
– Păi hai să vedem! zic eu, și mă apuc să caut etimologii pe interneți.
Și, în 3 minute, deja știam de unde vine numele meu, al nievestei, al Gropărelului… bașca numele bunicilor (Ilie, Dumitru, Floare, Chivuța… d-elea). Și la un moment dat, nievestei îi trece o nostalgie prin cap!
– Ia caută un pic etimologia numelui Titía.
Mi-o stat inima-n loc!
– Titía? zic. Titía! Titía? Ceee nuuumeee faaaaain!!!!
– Da!
– Al cui e?
– Bunica mea din partea lu’ tata.
– Tu muiere, da’ e foarte simpatic numele. E cel mai fain nume de fată pe care l-am auzit săptămâna asta!
Adevărul e că sună foarte fain numele. Aproape la fel de fain ca al prietenei mele Tya, dar ea o fugit în Africa de bine ce-i era (inside joke).
– Atâta numa’ că…
– Că ce?
– Păi era el fain numele, da’ oamenii îl stâlceau de nu mai ieșea fain.
– Cum așa?
– Păi îi ziceau ”Țîțîia”. Țâțâia.
– …
Apoi își țugui buzele și rosti ca la Oaș o țâpuritură din aia de-ntors vacile, că ăștia n-au oi, săracii:
– ȚÂȚÂIEEEE!!!! ȚÂȚÂIEEEEEEEEEE!!!!
Deci Titía. Titía, deci.
Bun stiut este ca osenii au ureche muzicoasa! Tulai!!!!!
Fusai odinioara pe la ei prin land si nu le-am priceput neam sporovaiala !
No, ca pe buna (din Rasinari) o chema Pria- ca pe buna ei mai’nainte. Sotul nici nu ia un calcul un astfel de nume.. Cica in ziua de azi copii au mai multe cunostinte medicale ca predecesorii 🙁
@ ela: v-am mai zis, nordul României nu e România!
@ Cosmina: Pria mi se pare chiar un numa frumos, numa’ sa nu inceapa numele de familie cu P.
E foarte fain Titia, dar parca Ti-ul e in plus… 😀
Si n-are nimeni curaj sa spuna ca s-a gandit la alte vesti! 😉
Nu cred! Sa nu știe Anca un lucru elementar pentru o descendentă a Țării Oasului…..”ț â ț â i e,” provine de la Cecilia…..so…..:D
@ Ramona: ba știe, că mi-o zâs, da’ în contextul de față nu era relevant să mai scriu și asta, tu Ramona tu!
Mno…. Acuma ce e zis e scris….. 😳 ce sa te faci si cu ăștia ca mine…
La noi in Bucovina , fiind multi ucraineni exista numele Tatiana, din care bastinasii mai vechi l-au romanizat ca Titiana iar “Titia” poate fi un diminutiv elegant fara sa ne duca mintea aiurea…
n.b. ( chiar o sora bunicului meu a fost botezata pe la 1900 cu Titiana),