Conform unei îndelungate tradiţii româneşti, trei puştani se hotărăsc să “împrumute” niţel maşina tatălui unuia dintre ei pentru a face o croazieră pe ştrase, sâmbătă seara. Fiul proprietarului nu avea carnet, dar avea unul din ceilalţi doi; iar al treilea avea rol de stat pe bancheta din spate, să ţină contră să nu se dezechilibreze Dacia berlină – o minune a ingineriei româneşti, sensibilă ca un ceas japonez.

Pornesc cei trei la ceas de seară la discoteca din oraş, unde stau câteva ore bune. Apoi, mai singuri decât veniseră, purced către casă. O situaţie cu care m-am confruntat şi eu cu o rată de cel puţin 110% din toate ieşirile mele la discotecă.

Pe drum, în urma unei manevre mai puţin calculate (şoferul avea 18 ani şi carnet de vreo 3 luni), reuşesc să se înfigă într-un participant la trafic, complet nevinovat.

Puştanii se sperie, o iau la goană cu maşina. Mă rog, cu Dacia.

Păgubitul nu se lasă şi se ia după ei. Urmează o urmărire ca în filme.

Într-un final, după o scurtă conferinţă, cei trei puştani hotărăsc să se oprească.

Din maşina lovită coboară un pensionar sportiv, prevăzut cu o bota de oină: niciodată nu se ştie când ai ocazia să tragi un meci.

Niţel descumpăniţi, cei trei tineri încep negocierile: hai, dom’ne, că nu am lovit-o tare; hai, dom’ne, că tata nu ştie că am plecat cu maşina; hai, dom’ne, iartă-ne creştineşte – mai ales că pe vremea aceea documentaţia în caz de accident era pur şi simplu înfiorătoare, fără posibilitatea de a cădea la înţelegere amiabilă cu victima.

Pensionarul nu era deloc dispus să-şi salveze locul în rai iertînd şi uitînd; aşa că o ţinea morţiş pe a lui, că el cheamă Poliţia, că face scandal.

Spăşiţi, cei trei se hotărăsc să dea curs invitaţiilor vehemente ale pensionarului şi să plece către postul de Poliţie. Unde, fiind sâmbătă seara, nu era nimeni. Contactat prin telefon, poliţistul comunal i-a expediat scurt: nu sunt victime, ne vedem a doua zi dimineaţa!

Cei trei ajung acasă la proprietarul maşinii. Unde pun rapid de o şedinţă: ce să facă, cum să o dreagă să nu afle tăticul proprietar. Maşina lor avea aripa niţel îndoită; iar la final de conferinţă, cei trei pun mâna pe ciocan şi, în miezul nopţii, îndoaie la loc aripa strâmbă. Apoi pleacă la somnic.

A doua zi dimineaţa, duminica la ora 10, se întâlnesc şi pleacă la Poliţie, unde se reunesc cu victima. Poliţaiul îi ia din start, scurt pe doi:
– Fără maşină nu vă pot face proces verbal, iar dacă nu văd şi maşina voastră vă fac dosar penal.

Convingătoare vorbe poate rosti un poliţai! Aşa că cei trei fug repede acasă la proprietarul maşinii – pe care o “împrumută” din nou. Proprietarul de drept era la biserică, iar ei aveau maxim 2 ore până să descopere lipsa Daciei; aşa că fuga-fuguţa înapoi la Poliţie.

Înainte să intre în sediu, unul dintre ei are o revelaţia: Băăă! Nu se mai vede nici o urmă a accidetului de azi-noapte pe maşină! Am modificat dovezile, ne paşte puşcăria!

La disperare, cel de al treilea (cel al cărui destin era să echilibreze Dacia pe drum) se sacrifică: mergeţi voi la Poliţie; că eu mă ocup să îi dau un şut aripii maşinii, să o fac ca înainte!

Zis şi făcut. Ceilalţi doi intră în sediul Poliţiei, unde agentul deja completase hârtiile:
– Semnaţi aici şi aici, plătiţi amenda de 2 milioane de lei în 48 de ore, la revedere.
– Păi nu veniţi să vedeţi urma accidentului şi pe maşina noastră? protestară în cor cei doi.
– Nu, zise organul poliţienesc, răzgândit dintr-o dată. Am încredere.

Cei doi ieşiră într-un suflet din sediul Poliţiei şi o luară la sănătoasa către maşina lor. Ajunşi la faţa locului, erau să leşine ca o domnişoară din epoca victoriană! Cu doar un minut mai devreme, prietenul lor pusese mâna pe un bolovan cât un cap de bizon şi, spre completa stupefacţie a întregului oraş care se întorcea de la biserică, bătucise cu el repetat maşina buclucaşă până o şifonase complet: acum arăta mult, mult, mult mai înfiorător decât înainte.
– E în regulă, am rezolvat-o, spuse prietenul care la nevoie se cunoaşte. Aşa-i că nu se mai recunoaşte că am îndreptat tabla azi-noapte?

Postare (urmează ceva scris în limba engleză!)

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. neuron de konskriptor Reply

    Stiu că-i luni. Dar stau şi mă scarpin cu mâna stângă în partea dreaptă a capului şi întreb:
    -Gropare drag, care-i legătura dintre Vodafone şi articolul acesta?!
    Că-mi dă cu virgulă!

  2. Groparu Reply

    Vodafone au facut o chestie pe care o aştept de când m-am apucat de blogging: “Bă Gropare, scrie, bă, şi tu ceva acolo cum scrii tu, şi la final bagă-ne şi tu banner!”

    Vor mai veni încă patru mândre postări din aceeaşi gaşcă în viitorul apropiat. Şi, dragi cititori mai tineri, să nu v-apucaţi să furaţi maşinile şi Daciile părinţilor ca să ajungeţi pe blog la Groparu!!!

  3. Sorinelu' Reply

    @#1: Pai daca aveau abonament la Vodafone (sau macar o prapadita de cartela), puteau sa-l sune pe prietenul de afara sa “aborteze” operatiunea. Dar atunci noi n-am mai fi avut aceasta postare. Si nici n-am mai fi vazut reclama la Vodafone care imi transmite anul asta mesajul ca aia portocalii nu-s destul de buni si sa aleg rosul (!?!) Si asta ma face sa cred ca de fapt e un post electoral mascat.

  4. Sergiu Nicola Reply

    Ca în filmele cu băieţaşi “deştepţi”. Cred că atunci când şi-a vâzut tată-so maşina, a puşcat ficatu’ în el.

  5. Groparu Reply

    @ Sorinelu: intr-adevar! este o reclama la Obama, pe faţă.
    @ Sergiu Nicola: hai, Sergiu, de când te aştept să comentezi!

  6. Cata Reply

    :)) Asta e buna de scurt-metraj! Eu stiu unul care a dat cu spatele ca sa iasa din curte, dar se credea mai bun ca Titi Aur. Dupa ce a dat in stalp si a indoit aripa destul de tare a bagat in gaura chit si ziare peste care a dat cu vopsea. 6 ani mai tarziu si taica-su inca nu s-a prins de figura :)) Am uitat sa mentionez ca tot Dacie era 😀

  7. Sergiu Nicola Reply

    Mă Gropare, zi-mi-o p-aia dreaptă; Dacă vrei să nu mai apar p-aici cu comentarii “inutile” apăi n-o să mai apar. Nu-i mare lucru.

  8. dan Reply

    incerc sa inteleg rostul reclamei in cadrul acestui post. nu reusesc. chiar asa multi bani iei pentru un amarit de patratel? merita acest lucru in schimbul pierderii citorva omuleti care citeau zilnic si care nu vor mai veni pe aici prea curind? sper sa ai timp sa raspunzi. mersi fain

  9. Witch Reply

    No asa ceva n-am mai pomenit. Pune omu un banner amarat dupa un post in care nici macar nu pomeneste firma careia ii face reclama si ii sariti deja in cap? Am citit postul de la cap la coada, am trecut la comentarii si nu m-a deranjat bannerul. Acru e piscotu’ daca nu e al vostru…

  10. dan Reply

    Witch@ nu e acru nici un piscot. vad ca la comentariul tau s-a putut raspunde (intimplator e unul favorabil) in timp ce la rugamintea mea nu s-a gasit timp. Asa ca nu despre piscoturi e vorba aici.

  11. Groparu Reply

    @ dan: e simplu. Daca nu as castiga si bani de pe urma lui, atunci blogul ar fi un simplu hobby. Adica un fel de “scriu cand am vreme, timp si chef”, nu “azi musai sa scriu pe blog”. Si atunci m-as simti mai claustrat mental, pentru ca blogul asta e una din chestiile care ma tin treaz la minte, dpdv intelectual. Si as asista la intreg spectacolul asta din postura de spectator, nu de jucator, si mie-mi place nisipul arenei.
    Daca relatia dintre mine, ca blogger, si tine, ca cititor, depinde de afisarea unui banner intr-o postare CVASI identica (in spirit si limbaj) cu celelalte postari, cele necomerciale de pe site, atunci inseamna ca oricum nu avem nici un viitor impreuna. Si prefer sa scriu ce imi vine mie in minte decat ce doresti tu, Dan, sau tu, Cecilia, sa scriu. Inca imi permit luxul asta, pentru ca nu traiesc din blog. Iar daca nu o fac, nu o fac pentru niste bani. Pentru ca si eu platesc curentul si intretinerea. Multi, putini – habar n-am. Io zic ca suficienti.
    Iar firmei Vodafone ii sunt recunoscator, asa cum am scris si mai sus, pentru ca sunt primii care au venit la mine si au zis: “ba… scrie ce vrei, ia banii astia si pune-ne si noua un banner, sa facem awareness”. Iar pentru asta, my friend, ai nevoie de mult, mult curaj, pentru ca probabil stii prin cate filtre trebuie sa treaca orice virgula dintr-un comunicat scos de o corporatie.

  12. Kiss Alexandru Reply

    Na ca mi..ai luat vorba, din tastatura, voiam sa scriu ca iaca ai facut si tu de o bere, cea ce si meriti! Tias trimite si io, dar cine a mai auzit de bere la pachet? Asa ca ramai cu Vodafon! Pentru asta binemerit si eu o bere dela Vodafon. Inca una!

  13. Grig Reply

    Cati ofticosi se inverzesc de ciudă ca ai pus un banner la sfarsit de articol! Mare iti e gradina Doamne!

Leave a Comment

Your email address will not be published.