Eram cu nievasta prin centrul Clujului sâmbătă seara, fugăream porumbei cu Gropărelu’ şi încercam să-i fac poză în timp ce se împiedică ca blegu’ de taică-su, să avem cu ce-l face de râs atunci când vine cu viitoarea iubită acasă şi ne-o pune cu fundu’ pe cuptor în semn de cununie, “mamă, tată, eu şi prietena mea ne-am hotărât să ne luăm!” (a se traduce prin: “mamă, tată, din toate fetele din lume, ea e singura care acceptă să facă sex cu mine fără să fie foarte îmbetată”).

La un moment dat, Gropărelu descoperă o bijuterie nepreţuită şi secretă: un ambalaj ţipător de Snickers lăsat din neglijenţă lângă coşul de gunoi. Instant se pune în patru labe şi înşfacă hârtia şi începe să o inspecteze, că aşa se comportă el când îi e foame, parcă-i o rock diva.

– Nu e voie! Caca! LAS-O JOS!!!

Ne uităm să vedem cine de pe stradă ni-l educă pe Gropărel şi descoperim o tanti severă de vreo 65 de ani cu palton pe ea (afară erau 23 de grade) şi sacoşe şi freză din poze alb-negru; genul de femeie care stă la parter, vânează promoţii de tigăi la Lidl şi votează cu PSD-ul. Gropărelu’ încremeneşte, se uită la noi, noi ne uităm curioşi să vedem cum se comportă Gropărelu’ în faţa acestei provocări herculiene din faţa Hidrei din Lerna; dar micul Hercule Gropărel renunţă şi vine fugind la noi.

Doamna îşi dă seama că, no, nu fusese o idee foarte strălucită să se răstească la un biet copil; aşa că încearcă să dreagă busuiocul. Îşi plimbă privirea de la ăsta micu’ la nievastă-mea, apoi poposeşte la mine:

– E singurul copil? mă întreabă.
– Da, zic.
– Mai trebe unu’, zice ea.
– E! zic; asta trebuie să hotărască şefa casei! şi arăt către nievastă-mea într-o încercare lamentabilă de a face un spirit de glumă.
– Nu-i aşa! zice ea. Că trebuie încă unul; că ce mănâncă unul mănâncă şi celălalt.

Vrea să ne mai zică ceva, dar o reţinea o jenă; aşa că se uită la noi, se uită în jur, apoi îmi face un semn tainic să mă apropii:

– Hai încoace.

Mă apropii, convins că voi auzi o grozăvie; dar nimic nu avea să mă pregătească pentru ce avea să urmeze, însuşi secretul vieţii, al morţii şi al făcutului de copii, secret pe care nici NASA, nici ruşii nu-l ştiu, numai ea îl ştie, secret pe care avea să mi-l împărtăşească şi mie în acel moment de sinceritate absolută în piaţa Unirii, secret pe care nici măcar maică-mea nu ar fi îndrăznit să mi-l zică de pudică ce este ea, nu ca acea curajoasă reprezentantă a seniorimii:

– Băieţii se fac în a patra zi după ciclu! Aşa se fac băieţii. Să ştii de la mine. A patra zi de la ciclu!

Şi s-a dus legănîndu-se, şi eu nu am mai ştiut să-i mai zic nici măcar la revedere pe româneşte.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. un Neuron Reply

    Mo, apăi mulţumim căci ne-ai spus şi nouă şi n-ai vândut secretul că să te umpli de bani, capitalist care eşti!

  2. Adi Reply

    Si la mine ziua de conceput al doilea baiat o fo’ cu 4, da nu zile de la ciclu, ci Milan – Steaua 4-0 in Finala Cupei Campionilor Europeni din primavara lu’ 89.

  3. ioAltSfatuit Reply

    noi, respectiv eu si al meu consort, am primit alt sfat: tare si pe dreapta :)) Sfatuitorul: un tata 2 baieti ce probabil detinea adevarul absolut. dar noi … pe spate…amandoi… si nu unul pe spatele altuia.

  4. ioAltSfatuit Reply

    inainte de 2 puneti voi o prepozitie la alegere “de” “cu”… ca eu mereu cand imi aduc aminte de scena ma pierd….

  5. calatoru intergalactic Reply

    Tanti te-a invatat CAND sa faci trebusoara sa iasa baiat. Un prieten are o teorie despre CUM: daca te tine mai mult de 2 minute, iese baiat; daca performanta dureaza mai putin, iese fetita 🙂

  6. alin Reply

    Si daca incercati toate pozitiile, in toate zilele…CE IESE ?! Hermafrodit ?! :)))))

Leave a Comment

Your email address will not be published.