…sau cum alergatul după bărbați (bărbate, după autocorectu’ râjniței gânditoare din dotare, ceea ce în multe instanțe nu e departe de a fi adevărat) te face să fugi de autobuze.

Ce legătură au cele două? Doar expresia veche de când lumea că după bărbate și autobuze nu se fuge (se pare că să fugi de ele ar fi mai potrivit).

Poi să vedeți cum căprioara, subsemnata, când se vazu’ scăpată din jugul persecuției scolastice, a ales să își petreacă sfârșitul de săptămană cutreierând frumusețile patriei. Căprioara întâlnește căpriorul, partener de aventură, cu care se pornește ‘în pas alergător ușor’ spre cucerirea piscului de aproape 2000 de metri.

În acest cadru idilic, alergând unul după celalat (vă dau voie la filme cu inimioare roz, curcubeie din cururi de unicorni, că nu’i cu ‘ș’au trăit fericiți până la adânci bătrâneți’), îi iese ei în cale un bolovan, a se citi: bucată de rocă dislocată de pe versant (s’ar putea ca pupatul de broaște pe malul mării să fie mai safe, stați liniștiți, n’o să’l încerc). Întâlnirea cu stânca e atât de violentă încât cauzează o fractură a 2 oscioare la nivelul membrului inferior Acest fapt a fost constatat doar a 2 a zi, când se returnează subsemnata la asfalt și decide, dat fiind culoarea și dimensiunea membrului inferior, să facă o vizită spre camera de gardă a secției de ortopedie*.

Distinșii doctori îmi personalizează outfitul pentru următoarele minim 4 săptămâni, 6 de preferat, cu o cizmuliță sexy și cu 2 cârje pe care reușesc cumva să le asortez cu hainele din garderobă, spre încântarea colegilor din birou.

Cu acest outfit unic încerc să îmi continui stilul de viață, făcând mici ajustări: înlocuiesc plimbările romantice matinale și aproape nocturne spre și de la locul de muncă cu călătorii pe aceeași rută cu autobuzul sau troleul.

Prima călătorie de însemnătate majoră a fost în preafericita zi când mi-am ridicat brățara pentru EC7. Mă sui într-un 30 să ajung la stadion, #duamneajută că e aproape gol, și mă ased pe locurile destinate persoanelor cu dizabilități (da știu, cunoscuții vor spune că am alte dizabilități). Pe locurile de vis-à-vis, 2 domni, de-o vârstă cu mama, mă măsoară din vârful cizmuliței sexy până în creștetul capului, în repetate rânduri, dând din cap aproape convulsiv de-aș fi zis că ascultă Metallica, nu era cazu. Îmi aruncă 2 priviri indignate de prezența mea pe acele locuri. Le mulțumesc pentru înțelegere, mă cobor la parc, lăsându-i să mă urmărească cu privea cum îmi continui itinerariul pedestru spre stadion.

A doua călătorie, vineri seara după muncă, la beute cu fetele. Că totuși n-o pot ruga pe mama să mă transporte cu mașina la birt, deci, iau din nou autobuzul. Mă așed pe aceleași locuri ‘speciale’, privirea dojenitoare a doamnelor în etate din fața mea: neprețuită. Trebuie să menționez că la întoarcerea de la beute spre casă, ori alcoolul m-a făcut să văd lumea mai tolerantă, ori n-am mai avut această preocupare de a documenta privirile oamenilor.

A treia călătorie de însemnătate a avut loc luni după-amiaza. Troleul ticsit de oameni, reușesc să urc. Ce să povestim despre a îți da cineva un loc, fie și acela să te razimi de ceva mai cofortabil decât o bară metalică, nimic, șed blândă lângă ușă. Pe Memo, o duamnă: “Nu coborâți? Dați-mi voie să cobor! Ce stați în ușă dacă nu coborâți?!”. Acesta a fost momentul care m-a făcut să scriu acest articol. Vă mulțumesc, duamnă, pentru șutul în fund și pasul înainte ce mi le-ați dat, fără dumneavoastră n-aș fi reușit.

*Disclaimer: nu faceți așa ceva acasă sau oriunde vă aflați! Când se întâmplă una ca asta, se apelează serviciul 112 sau 0SALVAMONT! Și nu vă mai plimbați de’a brambura încă >10 km pe dealuri, că poate se deslipeste și pică membru împricinat de nu vi-l mai lipește niciun chirurg plastician nici pe lumea asta, nici pe ailaltă.

Autor(oare): Mama Răniților Care Se Dă Rănită, Dar Care Pe termen Lung se Vindecă De Traumele Fizice

PS, de la Gropar: Urmează experiențele cu piciorul de elefant la Electric Castle, țineți aproape.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 8 comments

  1. Remus Reply

    io nu am inteles nimic.
    baga si tu un executive informal.
    ca sa ne umezim noi corporatistii.

    • Groparu Nemernic Reply

      Rezumat: autoarea își prezintă gândurile și sentimentele după ce pasagerii o tratează ca pe un paria pentru că nu cedează locul în autobuz altor oameni cu picioare perfect funcționale și adaptate mersului biped.

  2. Remus Reply

    mi-i se parea mie ca nu vorbesti tu despre tine ca o femeie, desi femeia din tine poate fi observata destul de des printre limbajul tau cel dur.

    Si cu asta parasesc cooperativa pentru azi si ma duc la #EC.

  3. neamtzschantz Reply

    noa, si daca se uita ce? sa se uite pina le cad ochii. ba da sensibilosi mai sinteti. sa nu se uite careva nu stiu cum la mine…

  4. Shoric Reply

    Eu nu m-am prins după ultima poză dacă e autor sau (oare), dar parcă pare mai mult autor, mă rog, are mai puţină importanţă. Chestia e că după ce ataci munţi de aproape 2000 de metri, te lupţi cu ursu’ pentru zmeura care a mai rămas, bei apă cu caprele negre la un loc… te plângi că se uită nişte pensionari urât la tine în autobuz ?

  5. andu YY Reply

    Păi cizmulița aia sexy nu era gips(carton) burlan pe picior?
    Puteai să le dai pensionarelor să semneze cu carioca cu inimioare roz.
    Vezi dacă vrei sexy si ascunzi handicapul temporar sub cizmulițe plăcute ochilor colegilor haini?
    Colegi- colegi , dar orice ar fi, tot după rotunjimi se uită
    he he

  6. alunelu Reply

    A trebuit sa insist destul de mult la angajatii unei benzinarii ca sa ne deschida toaleta pentru persoane cu handicap ca sa poata si nevasta-mea, cu piciorul in ghips (ma rog, orteza) si cu carje, sa… ma rog, intelegeti voi. “Nu se poate, e pentru persoane cu handicap”. “Si piciorul rupt ce e, o binecuvantare?”. Ar fi avut pretentia sa stra intr-un picior la coada de 6-7 femei.

Leave a Comment

Your email address will not be published.