Și pentru că tura asta a fost organizare ca la sași, la ceasul întâlnirii toate cumpărăturile fuseseră deja făcute; și numai niște coniac am mai palmat de la Profi din Ștefan cel Mare din Sibiu; și să știți că un cititor m-a recunoscut de la coadă și mi-a urat distracție faină, și țin să-i mulțumesc și pe această cale, că mare dreptate a avut.

Și ne-am suit în cele două dube, una plină de lemne de foc, că noi nu tăiem pădurea de aramă, și ailantă plină de corturi, saci de dormit, rucsaci și câtăva beutură – beri și vin de Apoldu de la Roli, îl știți voi. Și, după ce-am trecut ca prin miezure, drânză, nistreț prin Rășinari, am oprit să ne cinstim oleacă!

Și pe drum tocmai treceau niște cetățeni rășinăreni, și i-am îmbiat cu generozitate și cu coniac, că doară nu era să bem singuri; și vă doresc și vouă ochi zâmbitori și fericiți ca ai vizitiului Schumacher când a văzut că domnii țigani împart beutura cu atelajul cabalin.


Așa se leagă prieteniile de o viață

Și prima și cea mai faină supriză pe anul ăsta a fost când am ajuns pe valea noastră. De ce? Pentru că braconierii de lemne o distruseseră anul trecut că era toată numai o rană; și nu vă vine să credeți, natura a reparat într-un an tot ce a stricat Homo Sapiens, și din cauza ploii care se pornise aveam un hectar de pășune de bivolit împreună fără grătaragiii de weekend, și urma să ne hrănim sănătos numai cu smoothie-uri și sucuri de castravete cu ghimbir și cu sfeclă.

De bucurie, am mai tras o pozo fotografică, să fie de suflețelul nostru, bietul.

Și dacă vă mai legați de colegii care-și vânduseră în târg echipamentul și veniseră ca la sală, numai atâta vă zic: voi ați auzit de țigani de mătase? No, ăstora le-am zis țigani de fâș, fâș-fâș.

Vreți să vă spun și care a fost prima și cea mai nașpa surpriză pe anul ăsta? Păi, bloggerul vostru preferat a ales un dâmb ideal pentru noaptea aceea, dâmb de pe care urma să sfidez toată preacinstita adunare, ca un Night King; și când s-a apucat să-și monteze cortul pe dâmb, Night King și-a dat seama că și-a uitat bețele de cort acasă, you know nothing, Jon Snow. (nu uitați, dacă nu v-ați uitat la gheimotron, să-mi scrieți comentariu)

Noroc că cortorarii au fost generoși, iar Iță ne-a primit la sânul său zbârcit, ca un domn ce este el; și am putut dormi 5 sforăitori două nopți la rând sub același acoperiș, de-or pălit de gelozie toți cintezoii de la asemenea triluri.

Între timp, valea își cerea sacrificiul; și o pereche de încălțări s-a dus degrabă pe altarul zeilor bachici păgâni, apoi încă una, apoi o cămașă, un maieu, ce mai, cin’ se ia cu mine bine, rup Calvin Klein-ul dupe mine.

Și am avut de toate, și mâncare… că am început în forță, cu sushi țigănesc pregătit de nimeni altul decât Ganistră…

…urmat de niște proteină cinstită, când porc, când oaie…

 

…și am ținut noaptea pavăză de ploaie cu ÎNSUȘI STEAGUL NOSTRU, să nu ne stingă grătarul…

…și am avut și beutură, pe Share Full Access

Și ne-am distrat tot sejurul, că așa e cu sibienii și oltenii și clujenii și mehedințenii din vale… și – MIRACOL! Când unul dintre noi s-a lovit cu capul de o portieră, a apărut chipul orașului de unde venea el, că cred că deja era beatificat. Beat-ificat, v-ați prins?

Și de la atâta beat-ificare, numa’ cum mai vedeai cum se mai prăbușe câte unul! Și era grijit de noi și iubit, și nimeni nu l-o certat pe nimeni a doua zi, cum s-ar fi întâmplat dacă veneau niște pirande cu noi, Doamne apără și păzește.

…și ne-am pus și semnul nostru, care este epocal și adevărat!

Și am vorbit câte-n lună și-n stele, ca la terapie de grup; și te-ai fi crucit ce ai fi auzit.

Și cea mai și cea mai surpriză a ieșirii a fost acest semn de neon de bar, adus anume ca să ne indice unde să mergem dacă ne pălește setea și n-avem lanterne, și ideea era simplă: unde vezi un semn că pâlpâie, mergi într-acolo și cere un pahar, dar grijă mare să nu treci printre ele. Ziceți și voi!

Și vă mai las numai cu aceste cadre de excepție, că mi-este foarte greu să-mi amintesc fără un pahar de vin în față, și la ce s-a petrecut pe valea aia trebuie să fac iar abstinență câțiva ani.

Hai, bahrtalo!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 2 comments

  1. Lara Reply

    Mi-a ieşit cafeaua pe nas de-am stropit monitoru’. Şi nu m-am lasat, am repetat de vreo 7 ori. Aşa da scriere cu fotografii!

Leave a Reply to Eugen Cancel reply

Your email address will not be published.