Țepari de Facebook

Într-o zi, pe când încercam să ajung la finalul Facebook-ului, îmi trânteşe Zuckerberg o reclamă la un magazinaş online care vindea fix ce nu aveam şi-mi trebuia cu orice preţ, lucru fără de care viaţa mea era incompletă şi fără rost: o dronă submarin. Visul umed al oricărui pescar! Îi dau repede linkul nievestei cu menţiunea: fffff urgent. Nevastă-mea îşi pune pe chip faţa de refuz şi contraatacă: - Ce-i asta? - Visul umed al fiecărui pescar! Fix ce-mi mai trebuia ca viaţa mea să fie completă! Viitorul meu cadou de ziua mea!!!! - Nici să nu te gândeşti! Mă înmoi tot: - Da' de ce, tu mami...? - Cum de ce? Om în toată firea şi-şi ia submarine! Jucărie să se joace-n cadă cu ea! Doamne fereşte!…continue reading →

Încet-încet, Clujul devine Bucureşti?

Propoziţie adâncă: oraşul Cluj are şi bune, şi rele. Şi atâtea-s de bune alea rele, că 100.000 de studenti vin aici anual, ca la Mecca; ba chiar ştiu cel puţin doi englezi care s-or mutat aici în oraş cu căţel, cu purcel, definitiv. Dacă era un singur englez, sau un englez şi un scoţian, sau un englez şi un irlandez, era nasol; dar, fiind vorba depre doi englezi sadea, vă daţi seama cât de oraş meseriaş este Clujul. Revenind cu picioarele pe pământ, existau în Cluj nişte chestii cu care luam mereu faţa oricărui oraş din România.…continue reading →