Bogăția e un lucru relativ

Povesteam cu fiu-meu în pat, înainte de nani. Deci lu' Gropărelu' cel mai mult și mai mult pe lumea asta îi place să alerge. Liber ca Relu Fenechiu. Fără să-i zică nimeni ce și cum, să se ia și să tot fugă până se face roșu nuanța Coca-Cola și gâfâie ca o locomotivă; și apoi tot să mai fugă încă o tură. Părinți înțelepți, ne-am gândit să-i valorificăm talentul și să scăpăm de sărăcie ducându-l la atletism, că n-ai cum ști ce alergător Gropărelu' Simon Halep zace-n el; dar pesemne că i-a picat greu la burtică vreuna din cele 843 de cornuri cu ciocolată de săptămâna aia, că a fost tot îmbufnat, miorlăit și ciufut la prima ședință; într-un cuvânt - nu i-a plăcut nici măcar deloc. Perseverenți și cu gânduri de pensie anticipată obsesiv în minte, ne hotărâm să-l facem să vadă atletismul cu ochi mai buni; și-l iau deoparte și mă confesez: - Tati, când eram în clasa a V-a făceam atletism; și aveam acasă și un hamster, și un acvariu plin-plin cu pești. - Uau! zice ficiorul. Ce tare! - Da. Și am luat un 4 la matematică... că mie nu mi-o plăcut niciodată matematica; și din cauza la 4 ăla, bunică-ta m-o pus să dau la altcineva și hamsterul, și acvariul plin-plin cu pești. Plin-plin cu pești care făceau sex ca turbații! (poză șparlită de pe site-ul prietenilor de la Nevertebrate.ro)continue reading →