Nu te poți pune cu destinul

Intrasem în weekend pradă unui optimism tonic care mi se-mprăștia prin celule: - PSD pierduse mai mulți parlamentari decât o hipopotămiță la ciclu, - alți doi membri marcanți ai PSD și-o dăduseră parte-n parte cu sticla de apă ca niște fetițe, ce mai, - iar evenimentul suprem a fost când... Mircea... ăăă, hai, vă las pe voi să ghiciți ce s-a-ntâmplat... Mircea Badea boxează cu umbra, și tot o ia în frezăcontinue reading →

Explicati-mi si mie cum naiba

Vin seara acasă de la muncă și îmi pregătesc o cină ușoară, ca-n studenție, cu de toate ce-am putut aresta din frigider: - un ștampăl de pălincă (am mințit; vreo două, că niciodată nu am băut numai unul!) - zacuscă - roșii - jumeri - slanășiceapă - niște brânzică din aia putrezită, beșini franțuzești - o ridiche neagră. Întreagă + - o cană de lapte călduț, la final, ca să fie treaba oablă.…continue reading →

Voi ce ştiţi, rugăciunea de soacră se ridică la cer?

Pentru că o nenoricire nu vine niciodată singură, după ce mi-a trecut răceala aia afurisită (hai, să vă aud acuma cu teoria aia cu "de ce nu fac bloggerii boli? Pentru că au şi viruşii mândria lor, hihi!") am reuşit să-mi îmbolnăvesc şi pruncul, şi apoi şi nievasta. Apoi, pentru că lumea e rea, s-a îndepărtat de la Dumnezeu şi cavalerul apocalipsei se pregăteşte să coboare pre Pământ, a venit şi soacră-mea peste noi. Aşa că băi, ăştia din Crimeea şi Ucraina, nu vă mai tot daţi loviţi, slăbanilor.…continue reading →

Să-ncepem anul cum se cuvine, dară

Mno! Prima la mână, să începem anul cu un banc original, proaspăt şi incolor: ai de mine, nu am mai scris pe blogul ăsta de-un an (oare cum se dă pabliş?). A doua la mână, trebuie să scormonesc în şemineul apartamentului meu cu 2 camere de la etajul III din Floreşti (nici măcar nu-i al meu, ci-i a lu' nevastă-mea) şi să-mi pun cenuşă în freză: exact - soacră-mea.…continue reading →
  • 1
  • 2