Delta Dunării 2018, partea a treia: distracţie da, capturi şabadabada

Şi... după ce a trecut episodul cu hoţul, ne-am petrecut următoarele zile bucurându-ne de viaţă, halind ca porcii mazăre, fasole, ciorbă de fasole, orez şi alte oleaginoase la ceaun (băi, tată, ce bunătăţuri...!). Cu carne şi cârnaţ la garniţă, o-nfulecat fiu-meu tot-tot-tot ce nu mănâncă acasă sau la after-school nici picat cu ceară. Și am prins și un răsărit de soare exemplar într-o dimineață, că corpul nu era învățat cu atâta somn, și într-o zi, pe la 4, mi-o dat deșteptarea; și după ce am agățat trei monturi de somn în ceva rădăcini, m-am liniștit și am rămas să gust liniștea aia de baltă care se trezește la viață, asezonată cu mulți, mulți țânțari, ceva mai frumos nu există. Şi-n rest... i-am arătat Gropărelului cum sar broaştele la şuvoiul de pişu dacă faci lângă ele, că-s sensibile la mişcare, şi astfel m-am asigurat că se va hidrata mereu ca să se distreze cu batracienii; şi mai şi face pişu în loc sigur, unde nu era în pericol să alunece în Dunăre. Ce mai, culmea fericirii, nivel de extaz - peste 9000.…continue reading →

Pescarul, tot pescar

Când am fost în DELTA MEA (e A MEA! Băgați la cap), mi-am dat seama că nu stau bine cu scaunul moale. Mai exact, scaunul meu pescăresc cred că evadase sub alte funduri, era de negăsit. Așa că m-am pornit să caut în tot Clujul un scaun, dar am aflat două lucruri dureroase pentru fundul meu posterior: 1. Scaunele pescărești, alea ieftine și durabile, cu suport de bere, nu mai există nicăieri; și 2. Decât la prețuri măricele: 75 de lei (prețul pe care-l știam eu era pe la 45 de lei). Mno, ce să facă bloggerul pescar? O scos 75 de lei din jeb și și-a luat ultima bucată de la un magazin de pescuit din piața Mărăști. apus-de-soare-in-delta De pe care scaun bloggerul pescar a privit cele mai fantastice apusuri, exact ca Micul Prințcontinue reading →

Delta Dunării 2016, partea a III-a: cum m-am întâlnit cu Satana

img_2247 - Bună ziua! Nu toți oamenii pe care-i vezi în Deltă sunt amabili. Majoritatea localnicilor sunt oameni simpli, care trebuie îmbiați cu pălincă ca să te trateze ca pe o ființă umană, altfel vorbesc cu tine numai prin interjecții. Viniturile au aproape toți câte ceva învârteală, așa că se sfiesc să-și facă prieteni; și mulți nici măcar nu răspund la salut. Iar noi știm că, atunci când cineva oprește barca și se gudură pe lângă tine, are ceva interes abject.…continue reading →