Finul gropăresc o moștenit un teren fain de tot de la bunic, în Cluj. Fain de tăt! 1600 mp într-o zonă extrem de liniștită, lângă Someș, în cartierul numit - cum altfel! - Someșeni.
Ești ca la țară: în afară de zborurile din și spre aeroport, care nu trec deranjant de aproape, nu se aude nimic toată ziua. A, bine, se aud:
- foșnetul frunzișului de corcoduș;
- vântul cum culcă iarba;
- copiii cum mai strigă pe uliță, când nu sunt la școală;
- Someșul cum curge înceeeeet, da' încet de tot, ardelenește (cu ”no...!”)
- norii cum zboară în înaltul cerului, dac-ar fi să se audă.
Pe teren, omul și-a făcut casă. Să fie. Nu cât un iceberg care să scufunde Titanici, ci cu un living jos, 3 dormitoare sus, plus bucătărie și 2 băi (fiind un sofisticat, nu a dorit să-și facă toaleta în curte – de ce, nu știu!).
(poză făcută chiar de el)
…
continue reading →