Finul meu drag și scump

- La cât ajungi în Sibiu, mo? Eram în autocarul Dacos, unde - așa cum v-am zis ieri - ocupasem jumate de cală cu undițe, rucsac și încă vreo paișpe alte bulendre, căci mergeam în Deltă ca să nu prindem nimic. Numai apusuri în poză - deși ăsta era destul de răsărit, de fapt Mno, și cu așa bagaj, clar că nici un taximetrist nu m-ar fi luat în Sibiu, pentru că sibienii or fi ei președinți de lemn Tănase, dar nu-s sinucigași ei.…continue reading →

Rele de mici

Destinul mă abandonase în autogara din Sibiu. Asta prin grația lui Dumnezeu și a nevestei, care-mi dăduse scutire în acest sens; căci mă duceam în Deltă, la pescuit, și tocmai descărcasem jumate din cala autocarului - adică undițele mele. Care undițe, firește, nu prind aproape nimic niciodată. Ele-s de vină, firește.…continue reading →