Finul meu drag și scump
– La cât ajungi în Sibiu, mo?
Eram în autocarul Dacos, unde – așa cum v-am zis ieri – ocupasem jumate de cală cu undițe, rucsac și încă vreo paișpe alte bulendre, căci mergeam în Deltă ca să nu prindem nimic.
Numai apusuri în poză – deși ăsta era destul de răsărit, de fapt
Mno, și cu așa bagaj, clar că nici un taximetrist nu m-ar fi luat în Sibiu, pentru că sibienii or fi ei președinți de lemn Tănase, dar nu-s sinucigași ei.
– Pe la 9 seara, zic.
– Vin să te iau din autogară?
– DA!
Finul meu drag și scump… ăla din Sibiu, că ălalalt din Dej este, cum să vă zic, și el e pita lui Dumnezău, deci am doi fini chiflele lui Dumnezău!
– Bă, da’ vezi că nu la autogară, ci la hotel Parc.
Posibil să fi rămas fără semnal când i-am zis asta de pe drum finului meu drag și scump, da’ i-am mai repetat o dată asta la următorul telefon, că așa fac eu cu finul meu drag și scump, am grijă de el.
Sau cel puțin asta este varianta mea.
Cert este că ajung în Sibiu… și aștept.
Și hinu’ nu mai vine.
Și-l sun, și-mi respinge apelul, hinul meu drag și scump!
Și apoi mă sună el, și-i resping eu apelul, că m-am gândit că o fi ajuns, și să nu-și consume omul minutele; și ies mai în față, și-mi întind gâtul girafește, oare o fi ajuns?
Apoi mă sună el în timp ce-l sun eu; ca la balamuc.
Apoi răspund și-l aud:
– Bă, da’ unde ești? Că mă tot cert cu ăștia din autogară, nu mă mai lasă să stau aici!
– La autogara de la hotel Parc, mă! Hotel Parc! Fostul BTT! Că-s cu Dacosu’! Ț’-am zis!
Din această postare tocmai ați aflat că Sibiul are două autogări, da? Aflate la numai 15 minute distanță una de alta.
Ei; 4 minute mai târziu (că o condus ca la raliu!), hinul meu drag și scump oprește mașina în trombă… eu sar să-l pup cu foc pe amândoi obrajii, el se proțăpește în fața ea și urlă în toată autogara:
– Bă, da’ du-te-n pula mea! Da’ mă pui să umblu aiurea după tine prin toate autogările din Sibiu? Că-mi și bag pula! Că io vin încoaci să te iau din autogară, și mă duc degeaba, că nu ești în stare să-mi zici în care autogară ești!
Hinul meu drag! Da’ și scump.
Mno, ce vroiam să vă zic: eu cred că e ceva în neregulă cu autogara aia.
Indiferent de accent, autogara preia controlul…in zona crepusculara (…si muzichia de la sfarsit).
Eh, acum imaginati-va un sibian celebru zicand asta. Stiti voi cine… A fost si primar, ca sa va dau un indiciu…
Un betiv cauta ceva sub un stalp. vine altu si-l intreaba:
– Ce cauti aici?
– Cheile!
– Si aici le-ai pierdut?
– Nu, dar aici le caut ca-i mai lumina!
Amu, dac-omul o avut o autogara mai aproape… de ce sa te caute-n aialanta?
Sms, mesaje pe whatsapp sau pe mesageria de fb. Scrisul ramane, domnilor. 🙂
Pfff, sa vezi in Bucuresti, doar in zona Garii de Nord sunt vreo 4-5 autogari ale unor firme private. Ce sa mai discutam pe tot Bucurestiul, autogarile clasice si diversele puncte de oprire. 🙂
@ sow: *mic drop*
@ Nemultumitu’: Nuuuuu îîîîînțeleeeeg deeeespreeee ciiiine vorbeeești.
@ dumnezeu: noroc că nu m-o căutat între autogări!
autocaru de la olteni ii de vina
@dumnezeu
un betiv seara se agata de un stalp ca sa nu cada. Si vede pe zidul din fata un afis care il socheaza asa groaznic, ca se uita la el vreo 5 minute cu gura cascata.
Dupa ce is revine din soc, pleaca vorbind singur:
– Dom’le, beti morti io am vazut.. Beti turta, si asta am vazut… Beti pepsi, asta n-am vazut in viata mea…
@ biaggio: apăi… pe autocarele astea am văzut cărți gratis, să citească pasagerii pe drum. Mare lucru!
@ mac gregor: hahaaa, ăsta era un banc cu Păstorel, cu ”beți lapte” ;))
Adică acest personaj: https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83storel_Teodoreanu
@Groparu dar nu te gandesti ca daca aveau bautura gratis rupeau piata, asa carti…….
@ biaggio: beutură numai șoferul are voie.