Sudălmi, ocări și vorbe grele
În general sunt un om destul de calm (știu, asta e exact ce ar spune orice coleric), doar două chestii mă scot din minți: nesimțiții din trafic și cicăleala.
Dar vă zic sincer, Doamne feri ce-mi trece prin minte când mă chinui două ore s-o adorm pe Gropărică! Doamne feri, mai ales după ce ai făcut tot ce scrie în manuale, am scos fata la pădure, am hrănit-o la oră regulamentară, am îmbăiat-o seara ca s-o relaxăm… ce n-am făcut noi, tot tacâmul l-am servit! Doamne feri ce ocări, blesteme și vorbe grele, înjurături, gânduri negre, maledicții și insulte, afronturi, vexațiuni și sudălmi îmi vin pe limbă, Doamne feri cu ce obidă le rostesc către pronii! Nu se poate chiar așa, am transpirat 2 ore cu ea pe genunchi și ea e trează ca o nevăstuică, acum e 23:20 și se chinuie nevastă-mea cu ea și o aud pe Gropărică cum gângure veselă, spre exasperarea întregii comunități familiale, nu mai știm ce să ne facem, mai avem puțin și sunăm la 112 sau la liniile alea hotline pentru sinucigași, dar mă tem că nu vom putea vorbi din cauza lacrimilor!
Blesteeeeemeeeee!!!
Gropare, măcar o să ai o condiție fizică de invidiat 😀
I know the feeling…mai rau e ca in ultima vreme atata ma prefac ca dorm,ca pana la urma chiar adorm inaintea ei (vb sotului, e si asta o solutie ca se plictiseste simgura🤣).
Recunoaste ca o pui sa caute trufe… 🙂
🙂
Cred că nu e părinte pe pământ care să nu fi trecut prin aşa ceva. La noi merge plimbatul cu maşina, aşa că de la o vreme nici să bem nu putem că na, poate îl apucă criza pe fecioraşul nostru perfect şi trebuie să-l plimbăm în miez de noapte. :)))))))
Multă răbdare şi multă sănătate tuturor!
ultima oară cînd am reușit s-o adorm în mașină a fost cînd avea 3 ani și 10 luni; se prinsese deja ce-i cu plimbările alea de prînz și și-a prins capul cu mînuțele, să nu se mai legene; a adormit așa…
de atunci n-a mai dormit de prînz decît o singură dată (are 4 ani și 4 luni); măcar doarme noaptea
La primul moștenitor am făcut totul ca la carte, de la sterilizatul biberoanelor la adormit în pătuțul lui. ca la carte! dar cartea s-a transformat intr-una de Karl May cu juniorul în rolul principal, aka Vinetou! asa a fost moștenitorul nostru breaz. nopți nedormite și nervi și ale ale ale
——–buuuuun——-
La mostenitoarea cea mai prâslea decât harap alb, am zis wtf the book. din prima zi de când am adus-o home, am luat-o în brate și am pus-o pe burta mea imensa. asa dormeam amândoi ca pruncii pana dimineața. e drept ca a migrat în patul ei doar când avea 5 ani dar am fost măcar liniștit….. și biberoanele, ei bine sa zicem ca nu am mai folosit sterilizator ul acela… părinții cu 2 copii înțeleg despre ce vorbesc.
Si burta ? e tot acolo.