De la soacra
După ce apare un copil, părinții sunt de două categorii: ori sunt duși cu pluta (cazul nievestei), ori devin prea prieteni cu dopul de plută (de la sticla de vin – cazul meu).
Așadar: nievasta mânca alune și admira niște poze cu aia mică în timp ce aia mică dormea; pentru că am ajuns în halul ăsta de dependență de fetiță. Eu, cel mai probabil, ori îi făceam masaj la picioare, ori curățam parchetul cu periuța de dinți.
La un moment dat, o aud pe a mea cu nasu-n telefon decretând:
– Să știi că asta mică arată foarte bine în rochița de la mama ta.
– Normal! zic eu. Să știi că mama face numai lucruri bune!
– Ca de exemplu?
– PE MINE! zic eu, bombându-mi pieptul.
Biata nevastă-mea era să se înece cu o alună de râs, am vrut să chem Salvarea.
pai daca nu faci masaj ca lumea :-)))
Acel moment când toţi puii e cioară se laudă cu mamele lor ? 🙂