Şi, voi aţi mâncat bătaie când eraţi mici?
Rog părinţii de Facebook să nu se oripileze în următoarele milisecunde, pentru că bătaia e ruptă din serai (cc Suleyman Magnificatul).
– Tulai, câtă bătaie am mai mâncat când eram mic! zic eu. Cu lingura de lemn, cu cureaua, cu joarde, jape şi beţe, cozi de mătură şi ţevi de aspirator. Peste bucuţe, peste picioare, peste spate; şi cel puţin toate au fost meritate! zic eu.
– Când eram mic, eram bătut o dată la 2 zile! supralicitează Pedro.
– Uau! zic.
Să fii bătut de 3-4 ori pe săptămână denotă un talent genial de făcut boacăne. Nu numai înnăscut, ci cultivat şi crescut şi perseverat cu el până eşti invitat să faci parte din categoria “Nemuritorilor” – Academia Bătuţilor. Denotă spirit francez! Spirit de fasole bătută.
– Da’ ce tot făceai?
– Aiaiai! O tonă.
Bea Pedro al meu un gât de bere şi trage aer în piept, pentru că urma o poveste lungă cât Odiseea. Atâta numa’ că Ulise s-o bătut numa’ cu monştri, nu şi-o luat joarde peste buci de la taică-su.
– Păi, zice Pedro, când eram mic am dat foc la căpiţa vecinului.
– Uau!
– Mâncarea de peste iarnă a animalelor, deci mare bai! Că de-aia-i spune Baia Mare, că e la feminin.
– Marfă! zic.
– O ars, era să ardă şi casa şi tot satu’ Bârsana şi tot Maramureşu’, că tot judeţul e tot plin ochi de horincă, şi dacă e ceva arde mai ceva ca o rafinărie de petrol. O plătit tata bietu’ la bani, şi apăi o trebuit să se asigure că nu mai repet experienţa prea curând; şi mi le-o dat, m-o căsăpit.
– Fain! zic.
– Altă dată, zice, aveam viţăl în grajd. Şi era atâta de frumos şi de cald şi era prietenul meu! Şi nu m-am răbdat, şi într-o după-masă m-am băgat în paie, lângă el, şi am dormit amândoi, unul în braţele celuilalt, ca doi viţăluşi, până a doua zi dimineaţă. Ca tunu’ am dormit.
– Şi?
– Păi şi! Că ai mei or răscolit tot judeţu’ nostru plin de horincă să mă găsească, şi cu Poliţie, şi tăt, toată noaptea… şi numa’ ce m-or văzut că apar, rupt de foame, mirosind a vacă şi cu paie cu baligă-n păr, la micul dejun şi cer un ou fiert moale!
– Hahaaaa…
– Da! Şi-atunci mi-am luat-o ca să nu mai vin la micul dejun cu paie-n păr cu baligă de viţeluş prieten şi frate.
– Corect.
– Dar cea mai cea mai cea mai cea bătaie am luat-o când nu eram vinovat de ceva, că soru-mea făcuse boacăna.
– Păi şi?
– Şi! Mi-or tras una soră cu moartea, că ei tot dădeau, şi eu râdeam, că ştiam că nu-s vinovat! Şi râdeam de nu mai puteam, da’ nici nu le ziceam de ce râd…
– Uau!
– Şi, într-un final, ai mei or cedat nervos şi, plângînd, mi-or zis să le zic de ce râd!!!
– Şi?
– Şi io le-am zis! “Nu io am făcut boacăna, da’ n-am vrut să vă zic că nu-s io vinovat, ca să vă fentez!”
– Şi?
– Şi după ce le-am zis că i-am lăsat să-mi tragă bătaie pentru o vină care nici măcar nu era a mea, mi-am luat cea mai bătaie soră cu moartea care se putea lua, să mă-nvăţ io minte să le zic la părinţi când nu este cazul să mă bată.
Cred că Pedro este campion, la faza pe Arfeal, la „mâncat” bătaie! Ultima este cea mai tare!
Eu mi-am luat una tapana de la tata pe la vreo 6 ani. Desi se lasase de fumat de mult, avea in casa cateva pachete de kent lung pt cand mergea la dentist si a desfacut unul pentru ceva musafir fumator. Eu si fratelo am gasit tigarile si ne prosteam cu ele neaprinse, dar eu voiam si iasa si fum (eram innebunita, stateam pe langa nasa mea, singura fumatoare din familie). In bucatarie nu puteam sa ma duc dupa chibrite ca acolo erau parintii, deci mi-a venit ideea geniala de a baga radiatorul in priza si eram atat de concentrata incercand sa nimeresc cu tigara prin grilajul de la radiator ca nu l-am auzit pe tata intrand in camera. Mi-am luat-o di granda! Daca m-ar vedea acum cat fumez cred ca mi-ar mai trage vreo doua.
Oricine bate copii este prost, de ce sa ii bati? Odată ma bătut vecina cu matura în cap și cu bățul, am le leșinat nu am mai venit acasă o săptămână!
P.s am stat într-un spital părăsit apoi o scoala
Câtă bătaie am luat cu nuiaua de Gutui, doare rău și cât îmi dore-am să se usuce Gutuiul și parcă tot mai des era 🙁 .Multă sănătate
Vro 5-6 anisori; comuna Ilva-Mica, vecinii isi ridicau casa noua, ladite cu piroane pentru grinzi, etc..Locul: aproape de calea ferata. O gasca de copii, majoritatea fii de cheferisti (tata era mecanic de locomotiva) ne jucam des de-a dacii si romanii. Mama foarte ocupata cu sora-mea ce abia se nascuse. Romanii aveau sabii de-alea scurte, vroiam si noi. Deci iau o mana de piroane de pe “santier”, sar gardul, le pun pe sina de la calea ferata, si asteptam sa treca trenul sa le turteasca, sa fie ca sabiile. A functionat, numai ca din partea opusa venea tata tragand ceva vagoane cu cherestea, si ne-a vazut.
Atunci a fost bataie la kuru gol cu un manunchi de urzici.
Eu ştiu pe unu` care a luat bătaie de la colegii de joacă.
Cică fusese la Alba Iulia, văzuse cum joacă oamenii ăia “filcău“ şi n-a vrut să le spună şi lor ce pix e aia. 😯
Pfuay, mă, ce detalii ies la suprafață! Bătuților și, mai ales Marian S., filcăuaților.
no, amu ma simt mai fericit stiind ca nu sunt singuru’ care a aprins capite de fan 😆
Dacă tot se zicea că bătaia e ruptă din rai, apăi ce’i mai mută pe bieţii copii părinţii dintr-un rai într-altul, unii dintre ei, sărmanii, ar trebui să fugă de ei încă de la naştere.
Ca să fii părinte îţi trebuie curaj, energie, şi o răbdare enormă.
Bataia e rupta din rai …aiureli .Doar oamenii slabi si cu complexe bat femei si copii.
Cand aveam 10 ani strabunicul meu mi-a zis “Daca bati pe cineva crezi ca il faci mai bun?”
@luke Din pacate da.
Ceva – ceva trebuie sa-l sperie… altfel ajunge pupator de moaste sau in inchisoare.
Nu zic ca trebuie batut din orice, dar cand incerci 3-4 metode diferite de a-l determina sa nu faca ceva si esueaza….
L-am lasat pe ala mare al meu sa puna mana pe aragaz sa se arda si tot n-a functionat… dupa 2 palmute la fundulet s-a lamurit. Asta dupa ce mai incercasem:
– hai la tata-brate sa facem impreuna mancare (amesteca tu ingrediente si taie legume cu 20kg agatate in bratul stang)
– nu-i bine sa lucrezi tu cu aragazul ca uite – face bum!
– uite ce bucatarie ai tu!!!! (de jucarie) Ai cratite, aragaz, cuptor!!! Hai sa vedem cine termina primul supa!!!!
– numai mama si tata au voie la aragaz pentru ca ei vad daca s-a aprins flacara…
– (am mai zis) l-am lasat sa puna mana dupa ce abia stinsesem de 3-5 minute focul. (by the way- a fost prima data cand n-a urlat ca-l doare)
Si una peste alta l-am prins cand am intrat in bucatarie ca el incerca sa aprinda aragazul! Partea proasta ca a dat drumul la cuptor, la care nu am aprindere electrica…..
@Andor
Deci e clar ca baiatul are stofa si chemare de masterchef.
Prima pe care mi-o aduc aminte a fost pe la 5 ani. Am luat-o pentru că, nu e o glumă, am plecat la gară să întoarcem ceasul.
Eu şi un prieten de 6 ani. Eram aşa de mîndri de noi la întoarcere.
P.S. Gara se afla la 3-4 km de casă.
Aha
Mă plictisesc și de aceea fac asta
Spam
@ Anonymous: Dezplictiseşte-te!
Mama o adevarata lady, profa de mate eleganta si aranjata, pantofi cu toc, fusta, dres chiar si vara la 40 grade, dar un adevarat tortionar cu fiicele sale acasa! Noi am fost 2 surori, amandoua luam bataie, numai pentru note, sora-mea mai mica cu 2 ani era tintua numai in curele daca venea cu vreo nota sub 8 acasa, iar eu luam bataie cu furtunul de la masina spalat. Era zi de sarbatoare nationala sa primesc cureaua in loc de furtun. Ne batea atat de tare ca a doua zi nu stiu daca mai puteam sta jos pe scaun, eu faceam pipi pe mine mereu, ingrozitor acel furtun cum ustura, asa am crescut pana pe la 18 ani. Ne am realizat da, si poate a contribuit bataia ei ca invatam mereu de frica, dar sa ai 15-16 ani si sa fii batuta cu furtunul sau cureaua de piele pana faci pipi pe tine pentru un amarat de 8 a fost deja prea mult! S au crescut copiii cu mult prea multa duritate acum 2-3 decenii…
Și eu am prins anii ăștia atât de grei, am văzut in jurul meu numai copiii maltratați, bătuți cumplit, hărțuiți. Era o familie care o ducea cam bine pentru vremurile de tristă amintire, erau rude cu cineva sus pus. Ce credeți ca făcea ? Individa ca nu poate fi numita mama, după ce bătea copilul cumplit, se ducea si reclama la organele sistemului opresiv, spunând minciuni. Copiii erau foarte buni, învățau bine. Pușlamaua de mama , nu prea le cumpara mai nimic, si tot timpul mintea la fostă securitate ca unul dintre copiii bătuți este anti sistem. Va scriu fără gluma, am văzut o promiscuitate, o golanie, o incultura si o prostie nativa cum nu credeam ca ajung vreodată sa cunosc. Niște familii dubioase, extrem de rău intenționate, si in ziua de azi torționarii ăștia trăiesc si fac același lucru. Am asistat la niște întâmplări, desprinse din lagărele de concentrare naziste. In tara asta nu prea cred sa se schimbe ceva. Torționarii astia vor fi întotdeauna, maltratând, nevinovați care cică au ceva cu nenea ciomeg sus pus.