Când am venit din Deltă am adus şi peşte, pentru că la final capturile noastre le împărţim între noi (câştigătorul absolut al acestei politici am fost, indibutabil, mereu eu); aşa că am plecat din Sulina cu o straiţă cu vreo 6-7 kile de crap, mândru, nevoie mare! De parcă io i-aş fi pescuit. Taci cu tata, îi mângâiam eu pe solzi, vă haleşte Groparu de vă rupe.

Pentru că sunt la fel de lacom pe cât sunt de blogger, în Tulcea m-am oprit la o pescărie de unde am mai cumpărat vreo 7 caraşi la 5-600 grame şi 3 somotei la vreo 3-4 kile, că am foarte multă palincă acasă şi aia trebuie băută, şi cu peşte iese mega combinaţie, mor francezii de ciudă, muriţi, bă, habar n-aveţi să jucaţi fotbal pe National Arena prin glod şi mâl.

Pe urmă, ca şi când s-ar sfârşi mâine lumea, am oprit şi la Hârşova la pescărie; unde am mai luat vreo 6 ştiuci. Să fie, că nu se ştie.

Tot peştele era înghesuit în două sacoşe frigorifice; sacoşe care erau depozitate, la rândul lor, în cuva camionetei cu care mergeam către Ardealul nostru drag, care – să fim bine-nţeleşi! – în comparaţie cu restul ţării este ca Austria versus Tunisia, nu vă zic care dintre ţările astea e Ardealul, că ştiţi.

Cuva camionetei era descoperită. Şi sacoşele mele frigorifice zăceau în bătaia veselă a soarelui dobrogean.

Asta n-ar fi fost nimic; dar peştele, indiferent în câţi saci îl pui, la un moment dap înţeapă pungile şi îşi lasă nişte zeamă roşie de la ficaţi, sucuri din branhii şi muci de peşte. Chestiile astea se scurg în bena camionetei, şi de la soarele dobrogean se împut şi miros precum însăşi caca pe care îl face moartea cu coasa.

Ca să fie dezastrul perfect, de la hurducăielile drumurilor, zeama asta de ştiuci, caraşi, somni mov de negri ce erau şi crapi s-a întins peste toate bagajele noastre. Vorbim de rucsaci, scaune de pescuit, huse de lansetă, saci cu tot felu’.

De la soarele dobrogean, cel bărăgănean şi apoi ardelean, toată zoaia asta a început să fermenteze şi să elibereze o putoare care a curăţat orice formă de viaţă pe bază de carbon pe o rază de 4 km. Raza creştea cu cca. 1 km pe oră. În Sinaia, în faţă la primărie, cânta o fanfară. Când am ajuns noi, fanfara a luat pauză.

Când ajungi în Mediaş, îţi iei calabalâcul şi, învăluit în aura asta victorioasă, te sui în Intercity către Cluj, via Copşa Mică. Intri în compartimentul plin de obraze subţiri, oameni care vin de la conferinţe de la Bucureşti, străinezi, oameni bine îmbrăcaţi, intelectuali. 3 minute mai târziu rămâi singur în ditamai compartimentul, nici măcar naşu’ nu vine să îşi ceară biletul: toţi te-au părăsit de parcă ar fi fost în urma unui atac irakian cu bombă atomică cu gaze de ucis kurzi. Călătoreşti ca un boss – dacă reuşeşti să-l ignori pe pruncul ăla care plânge isteric în capătul vagonului de la mirosul de zeamă fermentată de somn. Mov de negru ce e el.

PS: Doamna care avea o valijoară frumoasă de piele întoarsă peste care au picurat sacoşele mele frigorifice de vreo 16 ori, vă rog să mă contactaţi la e-mail groparu punct ro at gmail punct com, aş dori să mă revanşez.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 30 comments

  1. Belle d”Imagination Reply

    De ce dragule? Vrei să-i mulţumeşti femeii că a absorbit surplusul de zeamă cu proprietăţile ei?

  2. konskriptor Reply

    Bag de seama ca mecanicul locomotivei a fost prevenit despre atacul NGC. Din aceasta cauza n-a deraiat trenul. Multumim lu’ nashu’ , sa-i dea Dumnezeu sanatate !
    L.E. Asa ti-am zis io sa transporti pestiucul ?

  3. Filip Reply

    Eu sunt doamna cu valiza! Sunt profund dezgustata! Era mostenire de la bunica valiza si avea o valoare inestimabila! Sa va trimit contul in lei vechi, sa faceti plata? Va multumesc pentru initiativa corecta!

  4. Groparu Reply

    @ Filip: nu, doamna, vroiam numai sa va spun ca vedeti ca mirositi a peşte…!
    @ konskriptor: deci tura asta nu am putut beneficia de loc si spatiu sa-l pregatim asa cum vroiam, l-am luat cum ni l-au dat:( da’ la anu’… pfoioioi!

  5. lulu Reply

    Dap. La fel am patit si eu cu branza adusa din Franta. Inca ma mai mir ca pilotii nu au crezut ca e vreo bomba biologica si din spirit civic nu au prabusit avionul

  6. ion ion-romanul care nu face politica Reply

    Si??? sa ne pregatim cu Malox, Triferment sau trecem direct la perfuzii dupa atata peste imputit? 😈

  7. Ion a lu' Ion Reply

    Mah, nu stiu cum dar noi am adus dihaniile intr-o cutie de schiuri pe capota. Da’ iar nu stiu ce aerodinamica avea passatul ala, ca toata putoarea intra in in masina. Acuma nu-mi dau seama daca noi mergeam serpuit pe sosea sau aia pe care ii depaseam… 😡

  8. Ion a lu' Ion Reply

    Btw, vezi ca in dihaniile rapitoare pe care le-ai cumparat/prins, pot exista niste chisturi in care sunt niste viermisori luuungi de vro 5cm asa ca ata de grosi si rosii. Se numesc “sarma”. Se afla in muschiul dispre coada, ala mai bun. Daca nu ti-am taiat pofra de mancare atunci gateste bine carnea aia, nu de alta dar mai vreau postari groparesti :). Crapcenii si alte specii pasnice sunt ok. Doar pestii mancatori de peste au problema asta 😥 …

  9. One Leg Man Reply

    Maine ii concurs de haleala la Mall. Te duci sa friji ceva Crappone?

  10. hammer Reply

    *De-aia va sa zica la festivalul ala de film de la Medias a inceput brusc sa ruleze “Batranul si Marea” si dupa aia s-a luat curentul? 🙂

    (*idee de spoof)

  11. pescarix Reply

    Mno baciule, se conoaşte că îi vei fi fost născut la muntie or departie de susuru apei, căci una-i să dai cu bota şi alta să meri cu peştiele cela prin ţară.

    Încă din vremile dacilor, pe când sacoşile frigorifice ar fi atras imediata sacrificare a posesorului pentru blasfemie, peştiele să căra în lumie nii aşe:

    Să curăţa de mărontaie, să luoa branhiile jos, să cresta cu cosoru’ dunga dipe spare şi să presăra cu sare, cinstită. Apoi, înainte de găteală, peştiele să spăla cu apă neîncepută, mno.

    Dacă luaoai o pauză ardeleneştie şi grijeai peştiele cum să cade, apăi ajungeai acas’ cu tăt peştiele, de numa’ numa’!

    De unde rezultă că geaba grebeşti ca regheţenii, tu!

  12. Groparu Reply

    @ pescarix; postarea mea incepuse cu un disclaimer, dar l-am scos ca iesea prea lunga.
    Am avut cu mine un kil intreg de sare, si baietii asijderea vreo 5-6 kile, dar o pastram pentru carasul si rosioara prinsa de mine in primele 2-3 zile, că ăia mici îs gustoşi rău. Pâna plecam ar fi avut peştele vreme berechetă să se usuce, şi-l luam frumos din sfoară şi-l trânteam la mine-n cămară.
    Dar la anu’, deci la anu dezastru ce voi face!
    Mersi de indicatii, domnule pescarix!

  13. pescarix Reply

    cu multa placere – metoda testata veri la rand pe vremea Ciuruitului, cand dupa o vacanta de 2 sapta, inainte sa merem acas’, trageam o fuga prin piata de peste din navodari. ioi-ioi ce era acolo!

    acum e ruina, tiganeala si plastice.

  14. Zamfir Reply

    Seamănă cu:
    În autobuz, unu’ foarte beat, se împinge într-o doară deranjând o doamnă. Asta sen-toarce şi se răţoieşte la beţiv. Care, în necunoştinţă de cauză mai dreaptă, borăşte pe, pardon, decolteul gagicii. Când cocoana încearcă să protesteze, beţivul îi taie apetitul de gâlceavă: Nu vezi în ce hal eşti?

  15. Solomonar Reply

    Vezi ce bine de mine ca manc numa` trunchi din ala de te miri ce pesti cu nume de compozitori? Congelat! Nu tu putoare, nu tu tiruri rasturnate, trenuri deraiate, avioane hackerite, nu tu “sarme” la coada, nu tu nimic!
    PS: n-am undita

Leave a Reply to Groparu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *