Meream la mahazân, să iau nişte cronţănele pentru colegii gropăreşti, să-l cinstim pe Gropărelu’ şi la firmă.

În faţa mahazânului – cocălăraşi. Când ajung lângă ei, unul aruncă mucul de ţigare pe jos, ca la el în sufragerie.

Intru in magazin, iau tot felul. La ieşire, unul din membrii aceleiaşi găşti încerca să nimerească coşul cu un PET de 0.5 de Adria, ca la baschet. Când mă vede, se fâstâceşte şi lasă sticla jos şi face pe niznaiu’, că doară nu se făcea să o arunce cu lume de faţă!

– Nu mai bine o pui la coş, frumos? mă mănâncă pe mine undeva.
– Nu! zice el, şi se hăhăie, împreună cu ceilalţi cocălăraşi.
– Hai, zic, că mai devreme aţi aruncat şi un muc de ţigare pe jos. Hai să o pui la coş.

Fac nişte paşi înspre ei, care stau în cerc. Cel mai mare îmi ajungea pe la subraţ, unde nu miroase frumos pe la domni dacă nu se dau cu odorizante, fie ele şi de maşină. Cercul se sparge. Eu zâmbesc ca prostu’.

– Hai, pune-o la coş, te rog eu frumos, zic.

Se uită toţi la mine, aşteaptă să-mi caut altă treabă. Dar eu avusesem o zi proastă. Ziua de luni coroborata cu botezul, stress, neamuri. Şi nu prea aveam chef de glume.

Cocălăraşul se lasă păgubaş şi porneşte leeeeeeent, argheleneşte, către coş. Eu, care îl văd că face paşi, o iau voiniceşte din loc, dar îmi adaptez viteza de locomoţie la velocitatea lui de moluscă.

E cam penibil.

Eu fac cam 4 paşi de un metru pe secundă când merg normal, dar acum mă târăsc melceşte cu cocălăraşul în dreptul meu. Cocălăraşul ajunge la coşul de gunoi, dar nu se lasă: pune sticloanţa de plastic pe coş, nu înăuntru.

Oftez. Gâţii mă-tii, îmi spun în barbă.

Sticla, într-un echilibru precar, dă să cadă. Cum eu nu schiţez nici un gest, că-s zgârcit la gesturi, cocălăraşul pune mânuţa pe sticlă, o prinde şi o introduce, într-un final de efort intelectual, direct în coş.

– Mersi frumos, zic eu. Sară faină!

Mă car fără să mă mai uit înapoi. Poate mi-o făcut ceva semn de fachiu, şi nu vroiam să fiu pus într-o situaţie nasoală de shaolin.

Nu de alta, dar de-abia trecuse o zi de la înmormântarea marelui poet.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. klubbingman Reply

    asta mi-a amintit de reclama aia la Rosal grup :)) cand un cocalar sta intr-un Audi si arunca semintele pe jos…. in final este aruncat in casul de gunoi de catre cei care lucreaza la rosal.

  2. Gheorghita Teodoru Reply

    A avut noroc, gen.

    Să îţi aduci aminte să îţi aduci prinosul de respect şi când o muri cealalătă stea nepieritoare a limbilor la cur (V. Corneliu Tudor)

  3. enzo Reply

    l-ai facut pe ala de si-o pierdut stelele de sergent-cocalar la el in gajca.
    da-o ma dracu’! daca esti mare de ce te iei de astia mici, ca se jucau si ei…

  4. cosmin Reply

    sa-ti traiasca Groperelu’ si sa-i povestesti cand va-mplini varsta cu pricina cum i-au prezis ursitoarele de la mahazan ca el va arunca mereu sticla in cosul de gunoi si mucul in scrumiera.

  5. dyers_eve Reply

    =))
    da’ ce putere de convingere ai mobilizat acolo… Numa’ vezi, nu te impauna prea tare, ca te recruteaza cetatenii “dan Bucale”, sa le faci si lor curat, in locul lu’ Gropescu…

  6. Cougar Reply

    ui’ ce-nseamnă să stai în cluj. o astfel de întâmplare ţi se pare eveniment de scris pe blog, laolaltă cu botezuri, nunţi, tenerife.
    ia să vii în bucureşti, că aici am zilnic miuţe d-astea.

Leave a Comment

Your email address will not be published.