Sandokan, iepuraşul malaezian
Malaezia, anul 2011. Ţara care nu cunoaşte iarnă. Colegul Nârţoagă zis Pârţoagă, proaspăt întors de pe acele meleaguri, a adus cu el texte.
O familie era cam malaeziancă – ca să nu zic altcumva. Şi familia malaeziancă avea un animal de casă şi de companie: un iepuraş drăgălaş, pufos şi fluffy, gingaş ca o adiere de primăvară prin flori de cireşi japonezi (înainte de cutremur şi tsunami şi Cernobîl); ca o mângâiere de mână de copil pe faţa ta bărbierită; sau ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău. Da, ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău.
Ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău… ăăă… unde rămăsesem?
Aşa cum se întâmplă adesea, iepuraşul era răsfăţatul familiei. Ia nişte ciocolată, ia morcovelul cu care vine tata în fund de la serviciu; hai la mine-n braţe să te giugu-lugu, uite ce urechiuşe frumoase are! Ioai, ţucu-i sub codiţa lui, ziceau copiii, înnebuniţi.
Într-o zi de sâmbătă, ca de obicei, era soare în Malaezia.
Şi copiii şi tatăl s-au gândit să-l scoată pe iepurilă la aer curat, să-i dea puţin drumul prin grădină, să simtă şi el puţină libertate şi un fir de iarbă sub nară.
Zis şi făcut.
Şi întreaga familie se uita la gingaşa făptură cum umbla sprinţar şi mirosea şi adulmeca grădina şi libertatea şi cum se uşura el pe nişte tuberculi de manioc*.
Şi râdeau şi erau fericiţi.
Şi dintr-o dată, din înaltul ceriului, un vultur cât un condor s-a scoborât în picaj, şi, înainte ca iepurilă să apuce să zică “ioi, mă, futui-!”, şi-a înfipt ghearele în urecheat şi l-a luat cu sine şi a zburat în depărtări, sub ochii familiei perplexe.
___________________
* plantă din care se face tapioca.
Si au trait fericiti pina la adinci batrineti si i-au facut pomana de 7 zile, 40 de zile, 1 an, 7 ani, prilej cu care i-au dezgropat oasele si le-au stropit cu vin de manioc. Si mare petrecere si parastas s-au facut intru pomenirea numelui raposatului. Si toata lumea a rasuflat usurata.
Ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău
Da… ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău…
ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău.. da da, de dimineata
… pai, pai… sa nu il bagi in pisda masii??
Si vulturul stergandu-si pliscul de creanga, gandi in sinea lui:
– Bun o fo’, ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău…
morala e: nu ti lua iepurele alb cu tine cand te duci in malaezia
Eu ma asteptam sa il duca in gradina si sa ii taie capul, sa-l jupoaie, sa-l bage la protap, sa faca un sos dulce din tapioca aia si sa se linga pe des’tele unsuroase dupa masa copioasa de iepuras alb.
Cand colo singuru care s-a lins pe bot a fost vulturul.
@turambar no, fu de 3 zile, de 9 zile, de 40 de zile, de 3 luni, de 6 luni, de un an…. și tot așa…
na, mi-e milă de săracul Iepurilă că a ajuns în ghearele condorului cât un vulturi și nu la mine în tigaie :))
OMG! n-am mai ras asa de mult… you made my day, gropare, da-ti-ar dumniezo sanatate!
….ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău…mo, tu esti iar la regim ? Ti-am spus de atatea ori sa n-o mai superi pe Doamna ta!
nu e la regim, e in post. a zis omu’.
Daca epurele era Duracell made in Malaisia, ii dadea vulturului/condorului un kung fu cu urechiusele lui fluffy de numa, numa. Si dupa ce se trezea vulturul/condorul din bataie isi zicea in cioc: ba, bataia asta am simtit-o ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău.
vulturul n-a mancat el iepuroiu, e la Adi Hadean. sigur! am vazut cum a fost gatit in vin acolo pe blogul lui!
Ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău… ??? 😕
Dorina, vulturul era trimis de Adi Hadean, pentru ca voia musai sa faca mancare cu iepure malaezian, ca de cand cu Musonu’, numa’ gusturi de-astea exotice are …:)
Prima data eu am crezut ca l-au luat sa-l aduca-n Europa sa fie iepuras de Paste, sa-l invete sa faca oua de ciocolata, dar Dorina are dreptate.
L-a gatit Adi Hadean …fierbinte …la abur…ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău…
mortyse: da…da….da….
am ras cu lacrimi! esti ….mortal, Gropare! sau asta e un plenoasm ? 😆 😆 😆 😆 😆
Concluzia? Cum o dai, cum o cotesti, tot la abur nimeresti.
Ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău…
Opsedatzilor! 🙄
o singura corectura: povestea am adus-o din dhaka, bangladesh.
Ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe mine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău…
@ Groparu : vezi tu, indiferent de cum o dai cotita, toti cetitorii au bagat in seama numa’ respiratia. Ce sa intelegi din asta ? Ca ne sta gandu’ numai la prostii ? 💡
ce triiist :((
Pai vezi daca nu au pus iepurele in lesa….Asa se lasa cu o lupta epocala, castiga iepurele cateva zile de trait si seful familiei povesti de spus la foc langa respiratia fierbinte…
Ce , nu ma romanii sa scoata in lesa pisica, dihorul, porcul….
Da’ urmeaza partea a doua, nu, nu? 😀 In care epurashu Sandokan care stia karate si kum fu si alte de astea se intoarce la fameleonul iubitor tarand de-o ghiara rece rece pe nenea vulturu cela naspa, nu?
mo gropare, io’s tare curios ce parere are v_for_whatever despre respiratia fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău… .Sunt sigur ca si iepurasul avea o respiratie fierbinte 😯
Propun infintarea unei categorii noi: 😉 . Si anume ” descopery in cuvinte” sau, “descopery fara poze”
Pai , e putin lucru sa faci filme doar din cuvinte ? 😛
Povestea asta zici ca e telenovela de blog … O noua specie… blogeristica e pe cale sa se nasca.
Oricum, subiectul important in toata povestea e asta: “Ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău” 😆
Carnita de iepuras alb si sos de pipi cu manioc nu sunt nimic pe langa respiratia aia calda muiereasca.
Gropare esti mortal, ca cimitirul din Constanta.
Iti tii faina la Sapanta? 😯
un sef al meu avea vila. Cu curte mare, misto … Si in curte intotdeauna un astfel de iepure, cu urechi mari, pleostite. Numai ca de fiecare data cind il vizitam, cam la o luna asa … iepurele era altu … I-l minca fie soimul, fie vulpea. Se poate spune deci ca omul meu hranea salbaticiunile cu iepure proaspat??
Ca o respiraţie fierbinte de muiere care stă pe tine şi pufăie de plăcere pe obrazul tău…
No, plm, bag sama ca maine bagi postare despre Piedone Transilvaneanu’?
Si asa a inceput iepurasul o viata noua
.
Morala : Sus ii raiu’ … jos ii fu…. 😛
@groparu: Nu doreste domnia dumneavoastra sa se alature in campania Becksperience , de partea Sibiului? Ca doar de-al nostru esti, si vrem sa lungim trenu’ pe cat se poate…:))
Am fost deja implicat: https://groparu.ro/the-ultimate-beck-sperience-revelion-in-trenul-fara-nas/ ;))
de rev….da acu e altuuuu :)) sau tu ai voie numai o portie de Beck’s la fiecare cateva luni?:)))
@gropare: ba, daca urechila era animal de companie, naspa rau pentru stapani, ca lui i-a luat gatu rapid El Condor. Da’ sa stii ca io cre ca stapanii lui au suferit mult. 😥
Referitor la trenu’ ala cu bere, sa nu-ti faci pacat amu in post. Dupa aia da. Da’ amu nu, ca te vede Aldesus si se supara mamasoacra sa-ti traiasca multi ani
fa cumva si pune buton like la comentarii, unele merita din plin
@ radu: mie-mi spui? ca zilnic ma delectez cu ele :))
sa dea toti dracii daca am inteles morala…
toata lumea-i da cu respiratia…
so…morala-i respiratia ,atunci.ha?
@Lolli, iti spunem cand mai cresti putin 😉 …
defineste ,a creste
[…] Sandokan, iepăurașul malaezian, de la Groparu. […]
Era mai bine daca avea scut din ala roz, ca Pufoshenia din RoBotzi.
esti criminal !; chiar si comentariul tau mi-a placut 🙂
:))) Nu știu ce-aveți voi cu respirația aia, dar mie mi-a rămas gândul la:
”Şi întreaga familie se uita la gingaşa făptură cum umbla sprinţar şi mirosea şi adulmeca grădina şi libertatea şi cum se uşura el pe nişte tuberculi de manioc*.” =)) Pur și simplu nu mă pot opri din râs la imaginea asta !