Să nu mai ziceţi că nimeni nu bagă bani în cultură
De fiecare dată când mă duc la British Council pic într-un extaz metafizic profund şi mă cred cel mai colosal şoarece de bibliotecă de pe planetă – poate şi din cauza filmelor ălora cu bibliotecare ochelariste cu decolteul până la jartierele negre.
Pe bune, de fiecare dată când trec pragul, studentul silitor din mine, care mergea la bibliotecă cel puţin o dată pe sesiune, preia controlul şi îmi umple braţele mele vânjoase cu tot ce apucă, ca un copil în magazinul de dulciuri; şi abia când ajung acasă îmi dau seama că programul meu zilnic este de la 9 la 6, apoi ajung acasă la 7, şi până nu adoarme Gropărelu’ cu degetul în guriţă nu pot mişca un deget (fiu-meu mă bate peste ochi când vede că nu-i dau atenţie); apoi, după ce-a adormit, îmi scriu postarea şi adorm cu cartea în braţe la primele 4 cuvinte şi mă dau intelectual (cine e, mă, Pleşu ăla?).
Apoi trec săptămânile şi eu îmi dau seama că trebuia să înapoiez cărţile, şi fuga-fuguţa la British, unde doamnele şi domnişoarele alea drăguţe de acolo îmi zâmbesc, amabile (“O venit investitoru’, tu!”), şi îmi anunţă amenda: 13 lei; 11 lei; 24 de lei; 13 lei, din nou. Iar eu, ca turcul, plătesc şi glumesc că ar trebui să-mi facă un card VIP cu puncte de loialitate şi discount, dar tot nu mă dau bătut, iară plec cu rucsacul plin cu cărţi pe care mai mult ca sigur că nu voi mai apuca să le citesc.
Tura asta un pic am sărit calu, pentru că am plecat în Austria şi am uitat să prelungesc termenul de predare, şi când am fost anunţat cât am de plată (30 de lei) am sughiţat uşor pentru că inima îmi ratase o bătaie (tocmai mă hotărâsem să mănânc un covrig la prânz, că n-aş mai cheltui banii pe ciorbă). Asta e, am plătit şi am ieşit de acolo cu ochii înlăcrimaţi.
Apoi am stat şi m-am gândit că bre, cultura trebuie să fie scumpă, că de-aia-i cultură; şi m-am simţit mai bine, mai ales că 30 de lei nu o amendă chiar aşa de mare pentru câteva numere din The Sun.
D-apoi tu bagi în cultură! Io bag în piscicultură! Cu permis de pescuit. Valabil un an şi cam pe tot ce inseamnă băltoacă pescuibilă in România. Şi-am fo doar de 5 ori. Nah!
Permisul de pescuit a fost valabil doar pe anul 2012. In mod sigur o să fac şi anul ăsta la fel – fac permis, dar pescuiesc alţii!
neuronule, vineri am băgat şi io bani în acelaşi lucru. 30 lei ANPA + 40 cotizaţia la asociaţie. păi ori suntem sponsori ori nu mai suntem 🙂
da’ io mă duc de vreo 15 ori pe an.
Eu nu am reusit sa folosesc deloc permisul de pescuit in afara de Deltă. Deci deloc-deloc-deloc.
Bag samă că am achiziţionat pachetul Sponsor Gold 🙂
Dacă de la vârsta asta dă peste ochi, e clar: Gropărelu’ va fi karatist, iar British Council va da faliment 🙂
Hmmmm….deci, pe vremea ta au ajuns sa fie si doamnele bibliotecare, pt. ca pe vremea mea erau toate domnisoare desi erau trecute bine de 50-60 de primaveri si nu mi le inchipuiam deloc cu decolteul descris de tine. Sau tu ai fost la bibloteca lu’ nenea Hugh Hefner? 😳
@ diabolic: io, cand eram student, tocmai se angajasera la biblioteci niste absolvente de Litere care erau – sa zic asa – o dulceata. De aici, imaginatia nu putea decât să o ia în sus, dacă mă-nţelegi, deci în sus, mo.
@boemul
Nu mai cotiza la asociatie. Numai daca ti-i draga, binenteles. Permisele se pot elibera direct de la ANPA, cu doar cei 30 de lei. Se platesc la trezorerie. Duci copie dupa factura si buletin. Dar, anul acesta, am fost sfatuit sa pescuiesc deocamdata doar cu factura, pana se clarifica legea. Am citit si io o carte… de pescuit… anul trecut. Se pune?
Bratescu Voinesti – Tratat de Pescuit. Omul explica cum, pe vremea lui, romanii nu intelegeau valoarea apelor de munte le braconau etc. si spera ca in viitor atitudinea acestora sa se schimbe. Sa-i spunem de microhidrocentrale, braconaj si bataia de joc din ziua de azi? Am inceput sa citesc cartea cu speranta ca romanii nu au fost asa dintotdeauna. M-am inselat!
E clar Gropare, ai trecut la un nivel superior, foarte superior, daca ma intelegi 😀 . Asadar ai trecut pe la bibliotecarele lu’ nenea Larry Flynt 😳
Ar trebui sa fii mai organizat, eventual sa iti faci un calendar special pentru biblioteca. Daca esti ambitios si vei lua atitudine sigur vei inlocui covrigul cu o mancare calda 🙂
dacă n-ai fi tu, ar trebui să te inventăm