Şi nu vorbesc de era Geoană sau de internarea lui Iliescu la Elias, da? Vorbesc de prima mea iubire, singura care m-a lăsat înlăcrimat.

Vorbesc de Furia Vişinie, bă.

Când au cumpărat-o ai mei şi au înmatriculat-o am suferit din motive de traume familiare ca un bolnav cu metastaze: eram convins că îi dăduseră numele de înmatriculare SB-11-DAC (pentru cultura voastră, următoarea la înmatriculare, SB-12-DAC, e un mega Mercedes) pentru că soru-mea din Germania le dăduse banii (Daniela+Corina=DAC!). Clar, deci eu nu contam în familia aia (cred că oricine cu fraţi şi surori are asemenea traume ucigătoare, iar dacă nu le aveţi, aţi face bine să le dobândiţi!), pentru că dacă aş fi contat şi eu aş fi avut şi eu un loc pe număr, o iniţială, un abţibild, ceva!

Apoi am aflat că de fapt DAC venea de la Dacia.

Mi-am luat carnetul târziu, după ce am trecut prin trei şcoli de şoferi (de, eram pretenţios şi io! rupt în fund, dar pretenţios) şi am primit-o cadou, cu strângere de inimă (“Gropare, să ai grijă de ea! Într-o bună zi va fi a ta!”), cu tot cu volan şi lichid de parbriz, de la ai mei, în aceeaşi săptămână cu primirea carnetului. 8 km mai târziu, i-a murit motorul direct pe calea ferată!

Născută în 1999, avea numai 35.600 de km la bord. Aproape hiper imaculată ca o mireasă de împărat, ce mai. Nu mai văzuse mecanic până atunci (cu mine a mers de vreo 18 ori la mecanic în 2 ani) şi nu cunoscuse alt bărbat decât pe Gropăroiu, ilustrul meu father. O ibovnică credincioasă şi fidea care rămăsese în familie, transmisă din tată-n fiu. Într-o perioadă de burlăcie furibundă, am luat-o cu mine la Ţiganiade şi peste tot, din Maramureş până pe Valea Oltului şi Valea Vinului şi am râs nu o dată de şoferi de maşini de teren de +20.000 de euro care mergeau cu 30 km/h pe drumuri de munte: le-am dat să halească praf de Dacie, fără remuşcări. Maşină indestructibilă: nu se strica decât pe drumuri asfaltate. Singura maşină căreia îi schimbi cureaua de transmisie pe marginea drumului, singura pe care o poate repara oricine trecut de 50 de ani. Singura care nu-şi pornea faza lungă decât după un pumn zdravăn în far, bine ţintit. Dacă îţi uitai cheile şi aveai treabă la portbagaj, nimic nu o descuia mai bine ca o simplă lamă de briceag. Presupun că aşa mi-a şi fost spartă maşina într-o noapte (dimineaţa, când am coborât să merg la serviciu, m-a pufnit râsul: portbagajul era larg deschis, şi din el lipseau aşa: două undiţe, un scaun de pescuit, un izopren şi o jumate de litru de pălincă pe care-l purtam mereu în maşină; nu am depus plângere la Poliţie, hoţul vrusese probabil să meargă şi el la pescuit, să bea şi el un rachiu, să tragă un pui de somn, cine-s eu să-i stric plăcerea? Drept cine mă luaţi?)

Am dat curent de la bateria ei la cel puţin 5 maşini, cea mai hardcore fiind ditamai microbuzul naşului Greucean, rămas fără putere industrială la o Ţiganiadă. Şi am primit curent de la tot atâţia, plus încă 17, că mereu uitam farurile aprinse. Şi mi-am rupt genunchii în pedalele ei îndărătnice.

Îi adusesem din Germania un căţel din ăla vintage care dă din cap, şi l-am pus la lunetă; şi la dreapta lui aveam, lângă semnul de începător, un alt artefact preţios, un clop cumpărat din Săpânţa. Alături de numărul de cioban de Sibiu, erau ingredientele perfecte pentru a crea panică în trafic, şi vă jur că niciodată nu am primit mai mult respect pe drumurile patriei: nimeni nu se punea cu nebunu’ care conduce o maşină care valorează mai puţin decât o brichetă. Mai ales că nu păream genul care să se teamă să o folosească.

Am luat zeci de oameni la ocazie cu ea şi mi-a dat subiecte de postări (dacă aveţi chef de forat: tag Furia Vişinie) cât nu au avut blogurile auto cinstite; din acest punct de vedere, nici o altă maşină nu o poate detrona, nici dacă-mi luam un Yugo. Mi-a lăsat amintiri care şi acum mă chinuiesc: de fiecare dată întorc admirativ capul pe stradă când văd o surioară 1310 de-a ei, iar în trafic sunt deosebit de respectuos cu şoferii de Dacie berlină: păi dacă o conduce un blogger?

Am încercat să îi conving pe ai mei să nu se lepede de ea la REMAT, că trebuie să rămânem alături de ea când îi este greu, chiar dacă ea ne-a lăsat la greu, dar nu e creştinesc să-i plătim cu aceeaşi monedă, că nu suntem păgâni; le-am zis că o cumpăr eu, că o voi salva, că îi plătesc roviniete, RAR-urile şi vizite la mall, plătesc eu tot! Ai mei m-au potolit cu cel mai bun argument: nu mai bine bei banii ăia?

Furia Vişinie, draga mea scumpă Furie Vişinie nu mai există printre noi. A fost casată săptămâna trecută de ai mei pentru 1600 lei (dăduseră pe ea vreo 5000 mărci germane în ’99).

E singurul membru al familiei pe care l-am pierdut vreodată. Şi doare al dracu’ – undeva pe la rinichi şi un pic şi la o jumate de ventricol, prin simpatie.

RIP, tu fată!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 30 comments

  1. Roxa Reply

    Ma-ntristeaza vestea… si nici macar n-am cunoscut-o personal! Ma gandesc cat de depasita de vremuri is, daca nu stiu conduce bine alta masina in afara de Furii multicolore. Mereu le bruschez schimbatoru’ de viteze si rup volanu’. Dacia made me who I am. :mrgreen: Proud ex-owner of one too.

  2. zaqk Reply

    Pe a mea am dat-o. Am vandut-o. Uneori o mai vad prin oras, inca merge, se tine bine la aia 29 de ani ai ei! Daca o mai tineam eu putin, o faceam de epoca si ieseam la parade cu ea!

  3. vlad Reply

    😥 Mi s-a facut dor de MAMZEL 😉 Asa o chema pe a mea…
    Dar tot nu inteleg, eu de ce am primit la Remat, la casare, doar 35 de lei pe ea ?! 😯

  4. mihai Reply

    să-i fie rugina ușoară!

    am condus și eu una de-aia. de-atunci privesc admirativ chiar orice șofer de dacie berlină 😀

  5. boemul Reply

    să vezi ce naşpa m-am simţit eu în 2006, când a casat-o taică-miu pe “Gica”… maşina copilăriei mele, prima maşină condusă după ce mi-am luat carnetul… ce-i drept, era născută în acelaşi an cu mine 🙂 poate acum bea o bere cu Furia Vişinie, că nu trebuie să mai plece la drum niciuna 🙂

  6. Groparu Reply

    @ Ruxa: I hear you, sister!
    @ Crivat: mo, tu stii ca asa era, da’ nu o mai incaput si www-u’.
    @ vlad: pentru ca pana la casare a trecut prin mainile unui nene care cumpara masinile pentru Rabla, si care a insistat sa se scape de niste lei.
    @ cristi: NU INTELEG CE VREI SA SPUI! (da, am innobilat-o :D)

  7. Belle d”Imagination Reply

    S-a dus în raiul daciilor, de unde le arată parbrizul din poză tuturor maybachurilor şi altor avioane de garofiţe

  8. mari Reply

    Acum inteleg si eu de ce nu mai dati pe la sibiu, Pacat ati pierdut niste chefuri cu ceaune uriase si glume cu suci, cu nAdi cu arontoni si cu aroni. Sper sa nu ramai si tu in amintirea noastra cum va ramane Furia visinie in amintirea ta

  9. Io Reply

    Barbar, si mi-ai si amintit cum sedeam eu acu vo’ 6-7 ani, student nacajit prin Grecia, si ma suna alde’ frati-mio sa-mi zica mai precis cum sade el cu volanu in mana (asta le-o dat ca amintire de la casat) si se uita la locul gol din parcare. Si m-o busit un plans si-o jale de numa’, ca o aveam pe Cumatra de cand nu-mi aduc aminte, vreo’ 20 de ani pe putin, speram sa o faca ai mei cusca de caini sau suport de floricele la gradina, in jalea ma-sii 🙁 😥 😥

  10. Io Reply

    …si am si circulat in porbagaj pe la vo’ 3 ani, eu si inca vreo 2 bucati de mucosi, tati introducand 11 oameni adunati de pe drum si cate si mai cate amintiri …. buhuuu 😥

  11. Groparu Reply

    @ Roxa: true. true. Era sa zic “ia mielu”. Gandeste-te ca am modificat! Si io stiu foarte bine cine esti. Si unde locuiesti.
    @ Io: deci tu intelegi ce simt eu acum:(

  12. koyrosh Reply

    Daca bine tzin io minte, ultima’ data m-o luat groparu’ de sofer la o tziganiada, amandoi imbracati ca tzaganii, da’ cu rammstein pe boxe.
    evident, am luat la ia-ma nene. daca el are furie visinie, a mea e isteria rosie. si e golf.
    no, deci mai ia groparu la ia-ma nene, cand e in masina altora 😛

  13. Andrei Reply

    Dacia 1310 e cea mai masina , am avut si eu o furie galbena pana anul trecut ,masina cu personalitate trebuie sa ii vorbesti, sa o rogi ,sa ii cureti jiglorul ca daca o enervezi te lasa hapt in mijlocul intersectiei:)

  14. Jorjh Reply

    M-a intristat maxim postul tau pentru ca m-am gandit si eu cu tristete la clipa in care o sa raman fara cazanul meu nemtesc golf 1 din ’78. Dar sa stii, durerea e aceeasi. Fii tare, Gropare, fii tare! 🙁

  15. Suminona Reply

    Amin si odihneascase in pace . De la un fost posesor de dacie (executata silit la inceputul anului asta intr-un pom ) tradata in cel mai josnic hal la hingheru de la remat contra un bilet mita… RUSINE MIE si celor care si-au tradat eterna credincioasa dacie …

  16. Lexis Reply

    am si eu articole despre break-urile noastre. Eu inca merg cu o Dacie 1310… it’s so fun, am invatat o gramada de trucuri, urmeaza sa-nvat cum sa schimb bujiile. Daca ar avea unele imbunatatiri, as tine-o foreverandeverandeverandever

  17. smk Reply

    mi-ai amintit de “Katy” nascuta-n 98′ … of duuaammmne ce vremuri … tin minte ca prindea 40 in a 2 a si ziceai ca ii sare motoru prin capota :))

  18. Solomonar Reply

    Si mi-am adus aminte cu nostalgie de Dacia berlina rosie a parintilor mei, cu un nume asa de muzical: Evelina… Ce s-o fi ales de ea?

Leave a Comment

Your email address will not be published.