Pentru că micului puișor i se tot usucă puful și devine din ce în ce mai independent (”nu-mi mai spune tu mie să-mi fac temele!!!”), îl lăsăm să vină singur de la școala repornită din bujii de dl. ministru Tâmpeanu.

Dar, în caz de ceva, ca să păstrăm totuși legătura în cel-mai-sigur-oraș-al-țării-capitala-Ardealului, i-am dat fostul meu telefon (eu m-am samsungit, că m-am săturat de lăcomia mărului mușcat). Așa că Gropărelu manevrează acum un iPhone 6 venerabil aflat la a doua schimbare a bateriei și care încă mai merge cât de cât.

Telefon pe care… well, azi l-o uitat la școală.

Disperare mare pe capul lui, pleacă cu maică-sa înapoi la școală să-l recupereze: ia-l de unde nu-i.

În disperare de cauză, o sună nievasta pe doamna dirigintă (amabilă ca de obicei, mulțumim, d-na dirigintă!), apoi îi comunică Gropărelului:
– Doamna dirigintă zice că l-a găsit o colegă și l-a dus la Secretariatul școlii.

Fiu-meu face ochii cât o clătită:
– Ce e ăla Secretariat, e unde-și țina școala SECRETELE?


Nu vă lăsați înșelați, în poza asta avea un an și 2 luni

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 3 comments

  1. Cami Reply

    Ca sa vezi chestie: in scoala primara, in acceptiunea mea, Directiunea era locul unde directorul se antrena pentru a aplica directe de dreapta elevilor, ca prea ne pleznea…cand o meritam, desigur (ne bateam cu T-urile femeii de serviciu cu colegii de langa noi de la clasa de maghiara).

  2. Cami Reply

    Batuti mar n-as putea spune, doar dati cu capul de tabla, trasnit cu fibra de sticla/liniarul ala de lemn gros peste degetele tinute pui, tras de perciuni si de parul de la ceafa, ridicat de urechi din banca si lovit cu creta. Bonus: pus in genunchi pe coji de nuca. Da, as putea spune ca am prins vremurile alea pline de respect.

Leave a Reply to Cami Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *