Poate chiar acuma e momentul să ne gândim mai serios la viitor

Proiectul ăsta a apărut acum ceva vreme.

Taman când mă pregăteam să scriu despre el, un țar bătrân (An old, mad, blind, despised, and dying King, cum ar spune Shelley) n-a avut altceva mai bun de făcut între două examene de prostată și o vizită la neurolog decât să invadeze o țară vecină. Restul îl știți: lumea a cumpărat în draci canistre, ulei, făină și pașapoarte și a început să se pregătească pentru ce e mai rău.

Între timp, al treilea cel mai rău lucru care se putea întâmpla după pandemie și război a început să prindă tot mai mult contur: inflația dublată de o viitoare potențială criza economică. Trăim pe datorie și pe bani electronici fără nici un corespondent în economia reală. Prețurile la alimente cresc cu procentaje din două cifre, facturile la utilități seamănă tot mai mult cu kilogramul de cireșe în aprilie, țările revizuiesc creșterile economice cu minus în față (salutări economistului care a scornit ”creșterea cu minus 2%”).

Așa că da, poate acum este momentul în care ar trebui să ne gândim mai serios la viitor. Căci până vom avea de-a face cu uberizarea muncii riscăm să ajungem la niște momente în carieră deloc plăcute.

Vorbeam acum vreo lună cu un prieten din Sibiu mai panicard despre viitorul oarecum incert copiilor noștri. Cum îi pregătim să poată pune și ei o pâine pe masă? Ce meserii se vor cere în viitor? L-am liniștit relativ rapid, în viitor va fi mare nevoie de psihologi, căci vom fi tot mai înstrăinați unii de alții cu lucrul de acasă și cu rat race-ul din viitor, și de nutriționiști, ortopezi și kinetoterapeuți – trotinetele eletrice, navetele din ce în ce mai lungi și traiul sedentar vor scoate pe bandă rulantă oameni grăsuți și cu probleme de spate și încheieturi care vor dori să evite doze zilnice de ketonal, deci hai la sală, frate.

Până la copiii noștri, nu strică să ne gândim la noi: cum ziceam, viitorul arată un pic mai puțin roz ca acum trei ani.

În proiectul Hacking Work, o serie de podcasturi de business, antreprenoriat și carieră, Doru Șupeală aduce oameni de calibru din corporații și lumea afacerilor. HR-iști, freelanceri, psihologi, manageri. Aruncați un ochi (mă rog, o ureche), poate vă ajută să mai creșteți un centimetru sau doi în ierarhie sau să mai produceți niște lei cu mai puțin efort și cu mai mult creier. Îl găsiți pe YouTube, Spotify, Apple podcast și pe alte plaforme.

Vine 1 Mai, ziua muncii. Poate prindeți niște inspirație în timp ce prăjiți niște bere cu mititei.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 4 comments

  1. S Reply

    O Doamne, era clar din martie 2020 ca o sa vina inflatie mare, au spus-o destui. Dar nu, unii erau cu floricelele alea idioate cu stati in casa si cu totul va fi bine. Eu am zis de atunci ca asa arata o societate care se sinucide.

  2. Lorand R. Minyo Reply

    Moment bun sa ne gandim si la cateva clisee legate de munca:

    “Oamenii nu parasesc companii, parasesc manageri” – e drept ca daca ai un sef nasol, preferi sa-ti iei talpasita. Am trecut insa si prin companii toxice, in care indiferent cu cine discutai, aveai impresia ca ti se face o favoare sa te afli acolo.

    “Fa ceea ce-ti place si nu vei munci nici macar o zi din viata” – cel mai stupid si ireal sfat. In majoritatea cazurilor vei face lucruri care te enerveaza si iti omoara sufletul. Fa lucrurile la care te pricepi cel mai bine si asta iti va aduce satisfactie in munca.

  3. andu YY Reply

    Eu fac planuri de viitor cum să scăpăm de sceleratul care ne dă kremlină la toată planeta.
    Criza economică e amplificată rău de războiul ăsta pentru, că ambele țări vindeau mult grâu și alte grâne în lume. Acum o sa vândă aer si aer o sa mâncăm.
    A fost un reportaj cu Constantin Bălăceanu Stolnici de curând și reportera îl întreabă: – ce planuri de viitor aveți? Stă el un pic și se uită la ea ca la o furnică si zice: doamnă dragă, eu am 99 de ani. Eu dacă mă trezesc dimineața zic iar m-am trezit, cum să-mi fac planuri de viitor?

  4. Nicolae Prava Reply

    “Viitorul îl facem noi” s-au ceva pe aproape, era un citat care îmi plăcea foarte mult. Dar se pare ca îl vor face alții pentru noi.

    Nu vad deloc cu ochi buni viitorul acestui război din Ucraina…

Leave a Comment

Your email address will not be published.