După război, mulți viteji se-arată – dar ideea asta îmi venise și mie. De aia vă zic: dacă ai o idee bună, nu întârzia s-o pui în aplicare. Eu nu am apucat să o implementez; a apucat însă, total independent de mine, sibianul de Tudor ”Cemerită”.

Era perioada în care se țineau tot felul de ”prin Cristurul meu Secuiesc”, în care găști întregi de bloggeri se hergheleau prin orașe în căutarea obiectivelor turistice pe care le fotografiau cu furie de turist japonez și apoi fugeau acasă unde scriau cât de frumos era orașul pe care tocmai îl vizitaseră. Nu mai știu cărui blogger îi venise prima dată ideea asta genială, dar niciodată să nu refuzați un tur de oraș cu ghid specializat: puteți afla lucruri uluitoare.

Ei bine, în perioada aceea mi-a venit ideea de a organiza ceva de genul ”Prin Transilvania mea”, dar nu cu bloggeri români, ci cu bloggeri străini. De bine de rău vorbesc vreo 2 limbi străine la nivel OK-ish, le mai rup în încă vreo 3 (moldoveneasca, olteneasca și bănățeneasca, hehe!), iar impactul  unei asemenea întreprinderi ar fi depășit cu mult nivelul online-ului mioritic. Făceam ceva bun pentru țara mea natală și cea adoptivă a domnului prim-ministru al nostru.

Noi, românii, suntem atâta de îngrămădiți ca nație că nu avem absolut nici o autoritate turistică care să se ocupe de promovare regională. Deci nu poți face un proiect ca să aduci turiști într-un infotrip în cea mai legendară regiune de pe planetă, să vadă oamenii vampirii Transilvaniei în carne, oase și canini, că nu ai cui să te adresezi pentru sprijin. Am auzit cazuri în care un consiliu județean a refuzat să se bage cu bani într-o asemenea întreprindere pentru că județul de lângă, condus de partidul rival, se băgase deja și nu voiau să coopereze cu ei (când doi români se bagă-ntr-o afacere, deja unul este în plus – zicală dacică).

În cazul meu, răspunsul era simplu: urma să cer bani de la însuși prințul Charles. Dacă văduvul Dianei mi-ar fi dat până și o mie de euro să cazez vreo 10 bloggeri străinezi și să le arăt Ardealul, cu justa expunere în presă, aș fi deschis niște uși altminteri ferecate pe la ceva consilii județene.

Între timp, am aflat cu amărăciune că cea mai mare parte a sinecuriștilor din instituțiile publice, mai ales dintre cei care împart fonduri, nu mișcă un deget dacă nu le iese și lor ceva; și cei, puțini la număr, animați de bune intenții sunt striviți de puterea acestora dintâi. Deci nu știu ce șanse aș fi avut! Nu știu.

Din cauza asta nu pot decât să admir inițiative cum e cea a nebunului-de-Toma-Nicolau, care de vreo 4 ani face Prin Neamțul meu (sau #prineamt). Și care acum face #EnjoyBucharest, în care Bucureștiul devine capitală internațională de digital travel, cu 30 de bloggeri străini de travel, 10 bloggeri români de travel, 5 fotografi și 2 videografi care vor umple canalele sociale cu material hashtagat #EnjoyBucharest.

Îmi place Bucureștiul și cred că merită mai mult decât primește acum de la mulți locuitori, factori de decizie, unii oameni și chiar unii taximetriști.
Alex Calm
Chiar și numai pentru unele nume inspirate de ABC nonstop

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. boemul Reply

    “calmul” de la intersecţia Iuliu Maniu – Vasile Milea…
    fix de acolo cumpăr covrigi sâmbătă sau duminică dimineaţa, în drumul meu spre Militari :))

  2. boemul Reply

    “calmul” de la intersecţia Iuliu Maniu – Vasile Milea…
    fix de acolo cumpăr pateuri sâmbătă sau duminică dimineaţa, în drumul meu spre Militari :))

  3. boemul Reply

    nu-s bâlbâit, după ce mi-a dat blogul eroare mi-am amintit că uneori iau covrigi, alteori pateuri 😛

  4. Marian S Reply

    Alex Calm ca Alex Calm ( e calm, săracul, e pe lângă APACA).
    Dar se vede treaba că n-ai observat “Academia de mici“ de la Obor. 😆
    N-am fost de mult pe acolo, tre` să mă duc după post. 🙄

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *